Dentiștii și chirurgii orali efectuează extracții ale dinților din mai multe motive. Problema poate fi o măsea de minte dureroasă sau un dinte care a fost afectat grav de o carie. În unele cazuri, stomatologul va îndepărta un dinte pentru a face spațiu pentru proteze dentare sau brackets.

Un chirurg oral, nu un dentist, poate extrage un dinte atunci când situația este mai complicată. În multe cazuri, extrag al treilea molar sau măseaua de minte.

Dentistul sau chirurgul va amorți dintele pentru a face pacientul să se simtă mai confortabil. În timp ce o extracție a dinților poate fi o experiență neplăcută, uneori aceasta poate fi esențială pentru ameliorarea durerilor dentare și prevenirea problemelor viitoare.

În acest articol, prezentăm diferitele tipuri de extracție a dinților și de ce oamenii au nevoie de ele. De asemenea, descriem pregătirea și la ce să ne așteptăm după procedură.

Ce este extracția dinților?

O extracție dentară înseamnă îndepărtarea unui dinte.

Dentiștii și chirurgii orali îndepărtează dinții din diverse motive. Câteva exemple includ:

• cavități dentare
• infecție gingivală
• infecții dentare
• traumatism sau vătămarea dintelui sau a oaselor din jur
• complicații ale măselelor de minte
• pregătire pentru o proteză dentară
• pregătire pentru brackets (aparat dentar), dacă dinții sunt foarte aglomerați
• dinții bebelușului care nu cad la vârsta potrivită

Tipuri

Tipul corect de extracție a dinților depinde de forma, dimensiunea, poziția și locația dintelui în gură.

Chirurgii stomatologi pot clasifica extracțiile ca fiind simple sau chirurgicale. O extracție simplă implică un dinte care este vizibil deasupra gingiilor și pe care un dentist îl poate elimina dintr-o bucată.

O extracție chirurgicală este mai complicată și presupune îndepărtarea țesutului gingival, a osului sau ambele. Chirurgul ar putea avea nevoie să îndepărteze dintele fragmentat.

Măselele de minte sunt ultimele care izbucnesc și, de obicei, primii dinți care necesită extracție, deoarece la mulți oameni sunt afectați. Aceasta înseamnă că nu au ieșit pe deplin din gingii.

Extragerea măselelor de minte este o procedură comună în chirurgia orală.

Pregătire

Pacientul va avea o consultație cu dentistul sau chirurgul oral înainte de extracție.

În timpul consultației, medicul va solicita un istoric medical amănunțit. Ei vor întreba, de asemenea, despre orice medicamente pe care persoana le administrează.

Unele persoane trebuie să se oprească sau să înceapă să ia anumite medicamente în zilele premergătoare intervenției chirurgicale, în funcție de cantitatea de dinți, os sau ambele care trebuiesc îndepărtate.

Pacientul poate primi, de asemenea, anumite medicamente în ziua intervenției.

Stoparea diluanților sanguini

Multe persoane iau medicamente de diluare sanguină pentru a preveni formarea de cheaguri de sânge în vase. Aceste medicamente pot duce la o sângerare abundentă în timpul operației.

De obicei, chirurgul stomatolog poate controla sângerarea la locul extracției prin:

• folosirea unor medicamente de coagulare topice pe gingii
• ambalarea soclului dintelui cu spumă sau tifon dizolvabil
• coaserea gingiei în punctul de extracție

Folosirea tifonului și aplicarea presiunii după procedură poate ajuta, de asemenea, la oprirea sângerării.

Cu toate acestea, orice persoană care ia diluatori de sânge ar trebui să anunțe chirurgul dentar în timpul consultației.

Pentru a putea evalua dacă pacientul trebuie să treacă temporar la un alt diluant de sânge sau să înceteze să ia acest tip de medicamente, chirurgul ar putea fi nevoit să vadă rezultatele unui test de sânge recent.

În mod obișnuit, oamenii nu trebuie să înceteze administrarea de diluatori de sânge înainte de extragerea dinților. Oricine are în vedere oprirea acestui tratament trebuie să consulte în primul rând medicul stomatolog sau doctorul de familie.

Începerea antibioticelor

În câteva circumstanțe, un dentist poate prescrie antibiotice înainte de extracția dinților.

De exemplu, pot face acest lucru pentru a trata infecțiile dentare cu simptome răspândite, cum ar fi febră sau stare de rău, împreună cu umflarea orală locală.

Durerile de dinți fără umflare nu necesită antibiotice. Luați întotdeauna antibiotice exact așa cum a recomandat medicul și evitați utilizarea inutilă.

Pacientul poate avea nevoie de antibiotice dacă are un risc ridicat de endocardită infecțioasă, o infecție a valvelor cardiace sau căptușeala interioară a camerelor inimii.

Potrivit European Heart Foundation (EHN), persoanele cu anumite afecțiuni cardiace au un risc crescut de a dezvolta această infecție în urma unei intervenții chirurgicale dentare.

EHN și Stomalux recomandă, prin urmare, ca persoanele cu oricare dintre următoarele afecțiuni să ia antibiotice înainte de operația dentară pentru a reduce riscul de infecție:

• o valvă cardiacă protetică
• istoric de reparare a valvei cardiace cu material protetic
• un transplant cardiac cu anomalii structurale ale valvei
• anumite anomalii cardiace congenitale
• istoric de endocardită infecțioasă

Anestezia în timpul operației

Pacientul va primi o injecție de anestezic local aproape de locul extracției. Aceasta va amorți zona astfel încât pacientul să nu simtă nicio durere. Amorțeala va continua câteva ore după operație.

O persoană poate solicita medicamente anestezice sau sedative suplimentare pentru a minimiza anxietatea în timpul procedurii. Dentistul sau chirurgul poate oferi:

• oxid de azot, cunoscut și sub denumirea de gaz de râs
• un medicament sedativ oral
• intravenos, sau sedare IV
• anestezic general

O persoană care primește anestezic general va dormi complet în timpul procedurii.

Unii medici stomatologi nu au opțiunile de mai sus la cabinetele lor. Dacă o persoană necesită oricare dintre acestea, ar trebui să-și anunțe medicul stomatolog în timpul consultării, iar dentistul poate să se adreseze unui chirurg oral.

Procedură

Înainte de a începe extracția, chirurgul va lua o radiografie a dintelui pacientului. Această imagistică îl va ajuta să evalueze curbura și unghiul rădăcinii dintelui.

Odată ce anestezicul local a amorțit zona, chirurgul va începe extragerea. Acesta poate îndepărta dintele în mai multe bucăți.

Dacă dintele este ascuns sub țesutul sau osul gingiei, poate fi necesar ca medicul să taie gingia sau să îndepărteze zona obstructivă a osului.

Pacientul nu trebuie să simtă durere, dar se poate aștepta să simtă o presiune pe acel dinte. De asemenea, poate auzi măcinarea și crăparea oaselor sau a dinților. Unii oameni consideră experiența neplăcută și înfricoșătoare.

Dacă pacientul simte vreo durere, trebuie să anunțe imediat medicul stomatolog sau chirurgul oral. Medicul va administra mai mulți agenți de amorțire.

După extragere, pot fi necesare cusături sau proceduri suplimentare pentru controlul sângerării. Dentistul sau chirurgul va așeza un strat gros de tifon peste locul de extracție și va face persoana să muște pe el pentru a absorbi sângele și pentru a începe procesul de coagulare.

După îngrijire

Mai jos, găsiți modalități de a ajuta la reducerea disconfortului și de a promova vindecarea după o extracție a dinților.

În urma unei extracții, stomatologul sau chirurgul va așeza un strat gros de tifon peste locul extracției. Mușcarea pe tifon cu o presiune fermă și constantă va ajuta la controlul sângerării.

Tifonul trebuie să rămână pe loc cel puțin 20-30 de minute. Persoana va trebui apoi să înlocuiască tifonul ori de câte ori devine îmbibată cu sânge. Sângerarea va continua probabil 1-2 zile după operație.

Controlul durerii

Amorțeala din anestezicul local trebuie să dureze doar câteva ore după o extracție. Contactați medicul stomatolog dacă amorțeala persistă.

Dentistul poate prescrie medicamente pentru a atenua durerea și inflamația după procedură. Cu toate acestea, în mod obișnuit, medicamentele din farmacii cum ar fi acetaminofen sau ibuprofen sunt suficiente pentru a controla durerea după o extracție de rutină.

Controlul umflăturii

Oamenii pot experimenta umflarea facială ușoară în zona extracției. Asta este normal. Aplicarea de gheață pe față poate ajuta la ameliorarea umflăturii.

Evitarea perturbării locului de extracție

Primele 24 de ore de la o extracție sunt extrem de importante.

Tulburarea sau iritarea zonei poate împiedica formarea cheagurilor de sânge în mod eficient și încetinește procesul de vindecare.

Prin urmare, pacienții ar trebui să evite:

• supt pe locul de extracție
• atingerea cu limba
• folosirea unui pai
• scuiparea
• consumul de alimente solide - mai ales crocante
• clătirea puternică a gurii
• băutul de băuturi alcoolice sau folosirea unei ape de gură care conține alcool
• fumatul

Aveți grijă când mâncați

După o extracție a dinților, bea multe lichide și mănâncă alimente moi, nutritive.

Când mestecatul devine din nou confortabil, reintroduceți încet alimente solide. Dentistul va recomanda mestecarea pe partea opusă de locul de extracție până când rana s-a vindecat complet.

Periajul și ața

Continuați să periați și să folosiți ața dentară ca de obicei după o extracție a dinților, dar aveți grijă să nu deranjați coagularea sângelui.

Începând cu o zi după operație, pacienții se pot clăti și la fiecare câteva ore cu apă sărată caldă. Pentru a face acest lucru, adăugați o jumătate de linguriță de sare la 1 cană de apă.

Complicaţiile

O complicație a extracției dinților este soclul uscat. Aceasta nu este o infecție - implică osul din zona expusă în urma extracției, fie pentru că sângele nu s-a coagulat, fie pentru că cheagul a devenit dislocat.

Soclul uscat poate provoca dureri intense, radiante, care încep de obicei la câteva zile după procedură. De asemenea, poate provoca o respirație urât mirositoare. Dacă pacientul are dureri severe care încep la 2-3 zile după operație, ar trebui să ia legătura cu medicul stomatolog.

Tratamentul va implica clătirea zonei și plasarea unei paste medicinale deasupra osului expus pentru a-l proteja.

Pacienții pot preveni soclul uscat urmând instrucțiunile de îngrijire ale stomatologului lor - mai ales prin faptul de a nu fuma după operație.

Infecția este o altă complicație și poate apărea atunci când bacteriile infectează gingia în și în jurul soclului la 1-2 zile după operație.

Pacientul care are oricare dintre următoarele simptome de infecție trebuie să se adreseze medicului stomatolog:

• umflare persistentă
• puroi și roșeață în sau în jurul extracției
• febră
• glande umflate în gât

Dacă pacientul nu a întâmpinat complicații în timpul recuperării, este posibil să nu fie nevoie să meargă la o nouă consultație cu dentistul. Cusăturile se dizolvă de obicei și nu au nevoie de îndepărtare.

Stomatologul sau chirurgul oral poate programa o programare de urmărire la o săptămână după extracție pentru a verifica modul în care se vindecă locul extracției.

Costuri

Costul extracției dinților variază în funcție de factori precum:

• tipul de extracție
• cât de complicată este extracția
• medicul care efectuează procedura, întrucât chirurgii orali specializați, de obicei, taxează mai mult decât stomatologii generali, de exemplu

Planurile de asigurare dentară tind să ofere o oarecare acoperire pentru extracțiile dentare de rutină.

În medie, însă, o extracție simplă sau de rutină va costa aproximativ 150-250 RON. O extracție chirurgicală care necesită îndepărtarea țesutului sau oaselor gingivale va costa în jur de 400-500 RON.

Costul eliminării unei măsele de minte depinde și de complexitatea procedurii - dacă, de exemplu, dintele este pe deplin vizibil, parțial acoperit de gumă sau os, sau complet afectat. Medicii stomatologi generali tind să perceapă un tarif între 250 și 400 de lei pentru acest tip de procedură.

Prețurile pentru o extracție simplă monoradicular (dinte cu o singură rădăcină), pluriradicular sau extracții atipice la Clinica Stomalux le găsiți aici

Sedarea suplimentară, cum ar fi cea folosind oxidul de azot, va crește costul, dar în prețul extracției este inclus un anestezic local.

De asemenea, taxa de extracție nu include costul oricărei examinări inițiale și a razelor X necesare pentru a spune dacă dintele trebuie îndepărtat.

Taxa medie pentru o examinare/consultație este de aproximativ 50 RON, iar o radiografie mică tinde să coste aproximativ 15-20 RON. O radiografie panoramică care arată întreaga gură și toate măselele de minte costă în jur de 40-50 de lei.

Este important să aveți o consultație cu un dentist sau un chirurg oral pentru a discuta despre toate costurile procedurii înainte de timp.

Rezumat

Înainte de a avea un dinte extras, pacientul se va întâlni cu dentistul sau cu chirurgul oral pentru a discuta despre procedură.

În timpul acestei consultații, medicul va avea un istoric medical complet. Acesta va întreba despre problemele de sănătate și tratamentele anterioare și în curs de desfășurare pentru a se asigura că măsurile de siguranță potrivite sunt în vigoare. Pacientul ar trebui să întrebe despre costuri și să aducă în discuție îngrijorarea cu privire la sedarea suplimentară.

Înainte de a extrage dintele, stomatologul sau chirurgul oral va amortiza zona cu un anestezic local. Deși procedura nu este dureroasă, poate provoca disconfort.

Pacientul poate face mai multe lucruri pentru a ajuta la accelerarea recuperării sale. În cele din urmă, este crucial să se evite deranjarea sau iritarea locului de extracție. Acest lucru va ajuta sângele să se coaguleze și rana să se vindece.

La Clinica Stomatologică Stomalux, suntem mândri să folosim scanerul intraoral revoluționar de ultimă generație Medit i500, pentru a ne asigura că suntem printre lideri în domeniul stomatologiei digitale. Suntem una dintre cele câteva practici dentare din România, cu multiple facilități tehnologice, pentru a ne putea asigura pacienții că standardele noastre sunt întotdeauna menținute la cel mai înalt nivel de îngrijire dentară.

Scannerul Intra-oral

Scanerul nostru intraoral este folosit pentru a crea un model 3D digital al dinților fără a fi nevoie de amprentare. Micul vârf al scanerului este trecut pe deasupra danturii, luând o serie de fotografii digitale din fiecare unghi al dintelui. Aceste fotografii sunt apoi combinate pentru a crea instantaneu o imagine 3D a dinților.

Fără “clătiți, vă rog”!

Scanerul nostru intraoral ne permite să înlocuim amprentele tradiționale incomode și nedorite. Scanerul funcționează singur, nu este necesar un material de amprentare. Prin urmare, acest lucru duce la evitarea sentimentului de material care alunecă în spatele gâtului și senzația de sufocare, în timp ce așteaptăm ca acesta să se fixeze. În plus, puteți opri scanarea în orice moment, permițându-vă să faceți o pauză, deși acest lucru nu este necesar întrucât durata medie de scanare a întregii danturi este de doar câteva minute.

De ce să utilizați un scanner intra-oral?

Scanarea nu este doar mult mai confortabilă pentru dumneavoastră ca pacienți, dar acuratețea și precizia unei scanări digitale elimină orice inexactități care rezultă dintr-o amprentare tradițională. Restaurările sunt astfel toate create digital, ceea ce înseamnă restaurări de cea mai bună calitate, de fiecare dată!

De asemenea, ne ajută să ne îmbunătățim consultațiile, deoarece vizualizând propriii dumneavoastră dinți într-o imagine 3, vă veți asigura o înțelegere aprofundată a oricărui tratament dentar și cum va contribui acesta la readucerea zâmbetului. Software-ul de ultimă oră vă poate oferi chiar instantaneu o imagine a cum ar arăta dinții îndreptați cu Invisalign!

Este sigur?

Da! Imaginea 3D este alcătuită doar dintr-o serie de fotografii intraorale legate între ele.

Clinica noastră dispune de cea mai recentă tehnologie de scanare intraorală 3D pentru a oferi pacienților noștri cele mai precise și avansate tratamente dentare. Suntem una dintre cele câteva practici dentare din România cu toate aceste facilități, pentru a ne asigura că standardele noastre sunt întotdeauna menținute la cel mai înalt nivel de îngrijire dentară.

Implanturile dentare Megagen

Megagen este un producător de implant dentar de peste 15 ani. Particularitatea implanturilor Megagen este simplitatea lor: ele necesită câteva instrumente pentru instalare și sunt adaptate la marea majoritate a cazurilor și pacienților.

Implanturile dentare Megagen pe care le folosim în cabinetele Stomalux din Iași sunt recunoscute în principal de stomatologi pentru durabilitatea lor, dar și pentru toleranța lor bună și o rată de osteointegrare foarte ridicată în osul maxilarului.

Megagen oferă o garanție pe toată durata vieții pentru implanturile dentare pe care le produc, în caz de defecțiune de fabricație sau în caz de respingere. Desigur, toți pacienții tratați în clinica stomatologică Stomalux beneficiază și de această garanție.

Megagen este unul dintre cei mai importanți producători de implanturi din Asia și mai mult de 6 milioane de implanturi au fost aplicate de la începutul companiei.

Citește mai multe despre implanturile Megagen aici.

Implanturile dentare Bredent

Clinica stomatologica Stomalux este mândră că oferă pacienților noștri un alt sistem de implant dentar. Bredent este un sistem de implanturi proiectat și realizat în Germania, care va completa gama de implanturi dentare oferite la Stomalux, Iași.

Sistemul oferă cea mai recentă tehnologie în acest domeniu de implanturi dentare, inclusiv mini-implanturi și implanturi dentare albe, implanturi dentare din zirconiu fără metal sau implanturi din zirconiu-porțelan.

Designul special al acestui sistem dentar de implant este deosebit de util pentru implanturile dentare din aceeași zi, implanturile dentare imediate pentru rezultate instante.

Permite extracția dinților deteriorați și aplicarea imediată a implanturilor dentare de către medicul dentist cosmetic din Iași a unei punți dentare cosmetice fixe.

Citește mai multe despre implanturile Bredent aici.

Implanturile dentare AlphaBio

Există multe mărci care concurează pentru a oferi o calitate superioară și servicii în domeniul implanturilor dentare și Alpha Bio Dental Implant este una dintre ele. Ei sunt o companie internațională cu mai mult de 20 de ani de experiență în industria implanturilor. Implanturile efectuate de Alpha-Bio Tec sunt fabricate în diverse diametre și lungimi și sunt potrivite pentru fiecare tip de os. Acestea oferă o mare atenție în timpul procedurii chirurgicale, de la cele simple până la procedurile complexe. Implanturile Alpha-Bio pot fi integrate în mod natural în gură și pot scurta perioada de recuperare.

Specialitatea acestor implanturi este că sunt pregătite printr-o tehnologie foarte complexă care facilitează implanturile să se lege bine cu osul. Aceasta se numește osteointegrare. Toate produsele produse de Alpha-Bio Tech sunt de o calitate superioară, foarte durabile și respectă toate standardele internaționale. Un avantaj suplimentar pentru pacienți este garanția pe viață, ceea ce înseamnă că dacă orice implant este găsit defect, este respins, devine contaminat sau fracturat, implantul este înlocuit imediat.

Principala misiune a companiei este de a produce implanturi care sunt sofisticate în design, dar în același timp sunt simple de utilizat. Sistemul lor de implantare este conceput special pentru a oferi clienților un substitut pentru dintele pierdut care poate dura o viață. Principalele avantaje ale mărcii sunt inserția ușoară și rapidă, predictibilitatea ridicată, stabilitatea primară superioară și rata mare de succes. Compania are scopul de a face implantologia o procedură simplă care să ofere cea mai bună calitate și servicii, de unde și denumirea de simplantologie.

Osteointegrarea este un proces foarte complicat și necesită o mare pricepere și cunoștințe din partea dentistului. Una dintre cele mai importante părți este corelarea precisă a implantului cu osul și țesuturile înconjurătoare. În plus, suprafața implantului utilizat în timpul procedurii este, de asemenea, un element-cheie. Pentru a reduce toate aceste riscuri, Alpha-Bio a dezvoltat o tehnologie nou-nouță numită NanoTecTM. Această tehnologie ajută implantul și osul să se îmbine perfect pentru minimizarea tuturor riscurilor posibile și scurtarea perioadei de vindecare.

Compania pune accentul pe serviciile de înaltă calitate. Numele este o garanție pentru produsele superioare pentru pacienți. Ei au o gamă largă de clienți mulțumiți peste tot în lume și lista este în creștere rapidă. Alpha-Bio este o companie lider în implanturile dentare din Israel, cu o cotă de piață de 60%.

Citește mai multe despre implanturile AlphaBio aici.

De ce să ne alegi pe noi pentru implanturi

La Stomalux avem o pasiune pentru excelență, iar cea mai mare recompensă este aceea de a oferi pacienților noștri încrederea în sine și confortul pe care îl pot aduce dinții perfecți. O privire asupra părerilor pacienților de pe acest site va dezvălui ceea ce cred pacienții care ne-au ales și ce gândesc despre experiența lor.

Susținem o practică construită în scopul de a ne dedica tuturor tratamentelor, și în special celor pentru implant dentar, costurile noastre sunt competitive cu majoritatea centrelor de implant respectate din România, iar dumneavoastră puteți fi siguri că veți fi tratați de experți în domeniu, folosind cele mai recente și cele mai bune echipamente disponibile.

Lista de prețuri a implanturilor o puteți găsi aici.

De îndată ce un dinte este îndepărtat de pe maxilarul tău, osul de dedesubt începe să se deterioreze. Acest lucru poate avea un impact durabil asupra sănătății tale orale, aspectului zâmbetului tău și opțiunilor tale de înlocuire a dinților în viitor.

Dacă ați avut recent un dinte extras sau sunteți programat pentru o extragere, chiar acum este cel mai bun moment pentru a considera înlocuirea dintelui lipsă cu un implant. Doar un implant dentar poate opri pierderea de os care are loc după extracție. Cu cât îl introduceți mai repede, cu atât mai bine.

Iată o privire mai atentă asupra procesului de implantare și de ce înlocuirea promptă a dintelui lipsă cu un implant este cu adevărat cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru zâmbetul dumneavoastră.

De ce este important să acționăm rapid?

Fiecare dintre dinții dumneavoastră au rădăcini care îi ancorează în maxilar. Ori de câte ori mestecați sau strângeți din dinți, mișcarea stimulează osul maxilarului, iar atunci când dintele și rădăcinile sunt îndepărtate, țesutul osos începe să moară și să se retragă. Pierderea structurii maxilarului din cauza pierderii dentare poate provoca o serie de probleme, printre care:

• o schimbare a aspectului deoarece țesuturile dvs. faciale se scufundă spre interior, unde lipsesc oasele
• deteriorarea dinților vecini, pe măsură ce osul de sub ei începe să se erodeze
• dificultate la purtarea protezelor mai târziu în viață

Când un implant este introdus în locul dintelui lipsă, acesta stimulează maxilarul la fel ca un dinte natural. Acest lucru previne pierderea structurii osoase.

Un implant dentar este, în esență, un șurub de titan care se introduce în osul maxilarului. În timp, osul se integrează cu metalul, făcând implantul stabil. Dacă așteptați prea mult timp pentru a introduce un implant după o extragere a dinților, este posibil ca maxilarul să nu fie suficient de puternic pentru a-l susține.

Unii pacienți pot primi în continuare un implant după efectuarea procedurilor de grefare osoasă, dar acesta este un proces de lungă durată care este cel mai bine evitat prin înlocuirea rapidă a dinților.

Ce face ca implantul să fie o alegere mai bună decât o punte dentară?

Cu câteva decenii în urmă, înainte ca procedurile de implant dentar să fie comune, medicii stomatologi au recomandat de multe ori ca pacienții să înlocuiască dinții lipsă cu o punte dentară. O punte este, în esență, un dinte fals care ancorează fiecare din dinții învecinați. Acesta înlocuiește partea vizibilă a coroanei dintelui, dar nu rădăcinile.

Deși ele îmbunătățesc aspectul zâmbetului și oferă o suprafață de mestecat, punțile dentare nu stimulează maxilarul și nu împiedică pierderea osoasă, așa cum fac implanturile. Implanturile oferă de asemenea o serie de alte avantaje față de punțile dentare.

Implanturile protejează dinții apropiați

Deoarece punțile sunt ancorate la dinți de pe ambele părți ale cavității, ele pun o tensiune considerabilă pe acești dinți și pot duce la descompunere. Implanturile protejează dinții învecinați prin împiedicarea deplasării rădăcinilor.

Implanturile arată complet natural

Cele mai multe punți sunt oarecum evidente dacă le priviți îndeaproape, dar un implant dentar arată exact ca un dinte natural atunci când gura se vindecă.

Implanturile sunt ușor de tratat

Cu o punte dentară, întotdeauna trebuie să vă faceți griji că bacteriile și particulele de hrană sunt prinse între punte și gingii. Aceasta nu este o problemă cu implanturile, deoarece sunt ancorate în maxilar ca un dinte natural. Singura nevoie de îngrijire este să periați dinții și să folosiți ața dentară în jurul implantului așa cum faceți la un dinte natural.

Ce implica chirurgia implantului dentar?

Unii pacienți se tem de inserarea implanturilor deoarece este o procedură chirurgicală. Cu toate acestea, este o procedură foarte sigură, care a fost perfecționată de-a lungul deceniilor și are o rată de succes de până la 98%. Medicul dentist va folosi sedare și anestezie pentru a se asigura că sunteți confortabil în timpul operației. Practica unei bune igiene orale și evitarea fumatului după operația de implantare va reduce riscul de infecții și efecte secundare.

În general, implanturile sunt inserate într-un proces în trei etape.

• Etapa 1: Introducerea implantului
  Aceasta este procedura cea mai intensă a celor trei și este, de obicei, efectuată sub sedare și anestezie locală. Stomatologul dvs. introduce postul de titan în osul maxilarului și închide țesutul de gingie. În următoarele aproximativ șase luni, implantul este lăsat să se poată integreze în maxilar și să creeze o bază stabilă.
• Etapa 2: Atașarea abutment-ului
  În timpul acestei proceduri rapide, medicul dentist vă re-deschide gingiile și atașează o piesă numită abutment sau bont protetic la postul implantat (corpul implantului). Bontul este ceea ce va atașa coroana (partea vizibilă a dintelui) de implant. Gingiile sunt cusute în jurul implantului și sunt lăsate să se vindece timp de încă o săptămână sau două.
• Etapa 3: Plasarea coroanei
  Odată ce gingiile sunt suficient vindecate, coroana, care arată la fel ca un dinte natural, este atașată la bont. Dentistul dvs. va selecta cu atenție culoarea coroanei dvs., astfel încât să se potrivească cu ceilalți dinți.

Nu compromiteți sănătatea dinților rămași prin faptul că nu înlocuiți cel care lipsește. Având un implant dentar introdus necesită timp, dar merită în cele din urmă. Programați o consultare cu un dentist Stomalux pentru a afla mai multe despre procesul de implantare.

Oamenii de știință au creat o modalitate de a monitoriza cu precizie alimentele pe care le consumăm folosind un senzor montat pe un dinte. Nu vom mai putea să ronțăim pe ascuns punga de chipsuri atunci când nimeni nu se uită.

Legăturile dintre dietă și sănătate sunt profunde și complexe. În termenii cei mai simpli, știm că ar trebui să mâncăm mai multe alimente proaspete și mult mai puține alimente procesate, sărate, grase, zaharoase și delicioase.

Cu toate acestea, în lumea reală, există o mulțime de nuanțe de gri între ele.

Deoarece oamenii de știință știu acum că dieta este un factor foarte important în sănătate, ideea de a fi conștienți de ceea ce mâncăm, de cât de mult mâncăm, și când mâncăm, are o importanță tot mai mare.

În prezent, metodele de urmărire a dietelor sunt destul de nesigure. Practica cea mai frecvent utilizată este un jurnal alimentar de modă veche.

Cu toate acestea, chiar dacă cineva încearcă să îl completeze sincer, este ușor să faci erori. De exemplu, ați putea uita că ați consumat patru beri, nu trei. De asemenea, este foarte dificil să țineți evidența numărului de prăjiturele pe care le-ați devorat în timpul gustărilor de noaptea trecută.

În mod similar, dacă cineva scrie "o porție de cartofi prăjiți" în jurnalul lui alimentar, este foarte relativă cantitatea de sare care a fost presărată peste aceștia, sau chiar cât de mare este de fapt "o porție" de cartofi prăjiți.

Tehnologie dentară

În afară de jurnalele alimentare, au fost încercate și alte metode de urmărire a consumului alimentar. Aceste metode alternative includ senzori electrochimici plasați pe o gură de protecție, care sunt la fel de greu de folosit ca și scrierea denumirii acestora.

Foarte important, acești senzori trebuie să fie conectați prin cablu și, prin urmare, nu sunt folosiți într-o situație reală - nimeni nu va merge la un restaurant cu firele care se încurcă prin gură (mai ales dacă este la prima întâlnire).

Alte eforturi pentru a urmări datele dietetice au suferit o degradare rapidă. Acest lucru se datorează faptului că gura este un mediu relativ ostil pentru tehnologie și face dificilă folosirea componentelor electrice.

O nouă invenție a oamenilor de știință de la Tufts University School of Engineering din Medford, Massachusetts, ar putea oferi o soluție pentru această problemă. Ei au proiectat un senzor mic, fără fir, care poate fi atașat la un dinte.

Are doar 2 milimetri pătrați și poate să se adapteze flexibil și să fie atașat de suprafața naturală a unui dinte. Senzorul poate colecta informații despre consumul unei persoane de sare, glucoză și alcool din momentul în care pătrund în cavitatea bucală. Datele pot fi raportate în timp real.

În lucrarea lor - care va fi publicată în curând în revista Advanced Materials - cercetătorii vorbesc despre viitoarele adaptări care vor permite senzorului să detecteze o întreagă gamă de substanțe chimice și substanțe nutritive.

De asemenea, prin detectarea substanțelor chimice din salivă, ar putea fi capabil să evalueze și nivelurile de stres, printre alte stări fiziologice.

Cum funcționează?

Această performanță magnifică a tehnologiei dentare funcționează datorită construcției sale de tip sandwich - care include "un strat bioresponsiv central" care absoarbe substanța chimică de interes, și două straturi exterioare care conțin o pereche de pătrățele din aur.

Lucrând la unison, cele trei straturi acționează ca o antenă, primind și transmițând "unde în spectrul de frecvență radio".

Atunci când stratul bioresponsiv intră în contact direct cu o anumită substanță, proprietățile sale electrice se schimbă, determinând senzorul să pompeze o gamă specifică de unde de frecvență radio.

În acest fel, un detector poate primi informația exactă cu privire la ce compuși sunt introduși în gură.

"În teorie", explică autorul studiului, doctorul Fiorenzo Omenetto, "putem modifica stratul bioresponsiv în acești senzori pentru a viza anumite substanțe chimice - suntem cu adevărat limitați doar de creativitatea noastră".

"Am extins tehnologia comună RFID (radiofrequency ID) la un pachet de senzori care poate citi dinamic și transmite informații despre mediul său, indiferent dacă este atașat pe un dinte, pe piele sau pe orice altă suprafață".
Doctor Fiorenzo Omenetto

Această inovație ar putea fi un factor major pentru schimbările din lumea cercetării în domeniul nutriției și sănătății. În cele din urmă, vom putea colecta date fiabile privind aportul de alimente și factori nutriționali.

Poate că, în continuare, vom putea programa o alarmă care să ne atenționeze atunci când consumăm multe prăjituri. Sau poate că ar putea fi conectat direct la bancă, astfel încât o dată ce o anumită cantitate de alcool a trecut de buzele noastre, contul nostru să fie blocat. Nu suntem totuși siguri că ne dorim acest tip de inovație în viața noastră.

Într-o notă mai serioasă, ar fi fascinantă obținerea unei imagini mai detaliate a ceea ce consumăm zilnic; ar putea revoluționa înțelegerea oamenilor cu privire la rolul hranei în viața noastră.

Dacă medicul dentist v-a menționat ceva legat de eroziunea smalțului, trebuie să-l ascultați cu atenție. Smalțul este țesutul dur și calcifiat care acoperă coroana dinților. Este în principiu scutul dinților împotriva a tot ceea ce mâncăm și bem și are rolul de a ne proteja dinții de cavități.

Acesta reprezintă de asemenea, partea albă a dinților dumneavoastră, așa că atunci când se uzează, veți începe să vedeți mai mult din dentina care stă la bază, care este mai galbenă. Și asta e ceva ce tratamentele de albire, care funcționează în primul rând prin îndepărtarea petelor cauzate de alimente și băuturi, nu pot rezolva.

Cum se erodează smalțul

Stratul acesta dentar oferă un scut incredibil de dur pentru dinți, dar are o slăbiciune majoră: pH-ul. Constituit din hidroxiapatit de calciu carbonat, smalțul are un pH estimat de 5,5. Saliva dumneavoastră funcționează pentru a neutraliza acizii și pentru a menține acel echilibru, precum și pentru a ajuta la înlocuirea ionilor de fosfat și de calciu care sunt sacrificați pentru a menține smalțul puternic. Dar atunci când saliva nu poate ține pasul cu acizii, apare eroziunea smalțului.

Chiar dacă smalțul este incredibil de puternic, odată ce acesta este îndepărtat, nu este cale de întoarcere. Deoarece nu există celule vii în smalțul dinților, acesta nu se poate regenera sau vindeca. Și dacă stratul de protecție începe să dispară, aceasta poate expune nervii din centrul dinților, făcându-i mai sensibili la cald și rece. Dacă este lăsat netratat, eventual poate duce chiar la pierderea dinților.

Cu toate acestea, o eroziune a smalțului este pur și simplu o parte naturală a îmbătrânirii. Folosim dinții pentru a mânca, a bea și a mesteca. Ca rezultat, smalțul se uzează de-a lungul timpului.

Eroziunea emailului și dieta

De multe ori, eroziunea smalțului se datorează dietei dumneavoastră. Dacă mențineți o dietă sănătoasă, echilibrată, nu ar trebui să fie prea dăunătoare, dar dacă beți sucuri toată ziua, în fiecare zi, aceasta va provoca distrugeri foarte rapide smalțului.

Câțiva dintre cei mai mari vinovați sunt băuturile: sucurile carbogazoase, băuturile sportive și în special ceaiul dulce, care este mai acid decât sucul carbogazos și conține foarte mult zahăr. Acizii consumă smalțul, iar zahărul începe să acționeze în dezvoltarea cavităților. Este o dublă problemă. Dar "fără zahăr" nu înseamnă neapărat că băutura este fără risc. Sifonul este foarte acid, de asemenea.

O discuție cu medicul dentist despre obiceiurile dumneavoastră de dietă vă poate ajuta să determinați ce tipuri de modificări de stil de viață ar trebui să faceți pentru a ajuta la prevenirea eroziunii smalțului.

Probleme medicale care contribuie la eroziunea smalțului

Pentru unele persoane, eroziunea smalțului dinților este cauzată de vărsături frecvente sau reflux de acid, care expune în mod repetat dinții la acidul stomacal și pot provoca prurit în smalț. Riscul este mărit în timpul somnului, când produceți mai puțină salivă pentru a proteja dinții.

Mulți oameni nici măcar nu știu că se întâmplă. Dar un medic dentist vă poate spune uitându-se cu atenție la modelele specifice de uzură din gură. De exemplu, în cazul refluxului de acid are loc pe timpul nopții, un medic dentist ar putea să o vadă doar pe partea gurii pe care dormiți în mod predominant. Sau o persoană care este bulimică ar putea avea pierderi de smalț pe suprafețele interioare ale dinților de sus.

Scrâșnitul dinților poate de asemenea să uzeze fizic smalțul, deci este important să discutați cu medicul dentist pentru a afla cauza principală a măcinării - de la stres, la poziția dintelui - și pentru a găsi împreună o soluție.

Când periajul poate afecta smalțul

Ar putea părea tentant să luați periuța de dinți de fiecare dată când mâncați sau beți ceva acidic pentru a ajuta la prevenirea eroziunii smalțului și pentru a elimina respirația urâtă. Dar este bine să așteptați aproximativ o jumătate de oră după ce mâncați sau beți pentru a preveni eroziunea. Imediat după ce vă expuneți dinții la acidul din alimente sau băuturi, smalțul este mai delicat. Dar saliva din gură intervine imediat pentru a spăla acizii, remineraliza dinții și pentru a fortifica smalțul.

De aceea, persoanele care se întâlnesc cu sindromul de gură uscată, adesea ca efect secundar al medicamentelor, pot avea tendința de a obține mai multe cavități. Acestora le lipsește efectul protector al salivei. Guma de mestecat fără zahăr cu xilitol poate ajuta atât la stimularea producției de salivă, cât și la diminuarea acizilor din gură.

Și această gumă poate ajuta de asemenea ca o barieră provizorie împotriva respirației urât mirositoare până când reușiți să vă spălați pe dinți. Când periați dinții, e de preferat să nu folosiți o pastă de dinți cu bicarbonat de sodiu, care este în mod natural foarte abraziv pentru dinți.

Opțiuni de tratament pentru eroziunea smalțului

Dacă aveți simptome ale eroziunii smalțului, cum ar fi dinți decolorați sau sensibilitatea la alimente sau băuturi calde sau reci, este important să vă vedeți dentistul, care vă poate ajuta să evaluați opțiunile și să alegeți un curs potrivit de acțiune. Nimic nu va înlocui smalțul, dar, în plus față de anumite modificări ale stilului de viață, există produse și proceduri dentare care pot ajuta.

Pentru început, medicul dentist vă poate recomanda periajul cu o pastă de dinți care conține fluor sau clătirea cu o apă de gură care conține fluor.

Dacă eroziunea smalțului cauzează sensibilitate sau dacă sunteți interesat de modificări cosmetice, fațetele și coroanele dentare pot da aspectul de dinți albi și sănătoși.

Pentru persoanele care au pierdut smalțul la nivelul gingiilor, ar putea fi de ajutor folosirea obturațiilor în aceste zone.

Bruxismul este termenul medical care definește scrâșnitul din dinți. Cei mai mulți dintre oameni nici nu sunt conștienți că fac asta. Bruxismul afectează aproximativ 20% dintre copiii și adulții din întreaga lume.

Unii oameni scrâșnesc din dinți numai în timpul somnului. Această tulburare se numește "bruxism nocturn". Alții scrâșnesc sau își încleștează dinții și în timpul zilei. Se crede că această afecțiune este în strânsă legătură cu stresul sau anxietatea. Stresul poate apărea din mai multe motive, inclusiv evenimente triste și dureroase, cum ar fi moartea unei persoane dragi sau pierderea unui loc de muncă. De asemenea, poate apărea în urma unor evenimente pline de bucurie, cum ar fi un nou loc de muncă sau nașterea unui copil.

Bruxismul poate avea o varietate de cauze. Unii experți consideră că bruxismul nu este altceva decât un obicei. De asemenea, poate fi un rezultat al reacției organismului atunci când dinții nu se aliniază corect. Bruxismul poate fi, de asemenea, un simptom al anumitor boli rare ale nervilor și mușchilor feței. În cazuri rare, bruxismul poate fi un efect secundar al unor medicamente care tratează depresia. Acestea includ Prozac (fluoxetină), Zoloft (sertralină) și Paxil (paroxetină).

Persoanele care suferă de bruxism sever pot rupe plombele dentare sau pot deteriora dinții. Scrâșnitul din dinți poate determina îndepărtarea straturilor exterioare ale smalțului și expunerea dentinei. Acest lucru poate duce la creșterea sensibilității dintelui. De asemenea, sunt cazuri în care bruxismul sever a cauzat următoarele:

• disfuncții ale maxilarului, numite și tulburări ale articulației temporo-mandibulare (ATM)
• dureri de cap dimineața
• dureri faciale inexplicabile

Simptome

S-ar putea să suferiți de bruxism dacă aveți oricare dintre următoarele simptome:

• Contracții ritmice ale mușchilor maxilarului
• Un sunet de scrâșnit din dinți pe timp de noapte, care poate deranja somnul persoanei cu care împărțiți dormitorul
• O durere de cap de dimineață
• Mușchii maxilarului care sunt încordați sau dureroși - acest lucru poate face inconfortabilă sau chiar dureroasă deschiderea largă a gurii, mai ales dimineața
• Durere de lungă durată a feței
• Dantură deteriorată, plombe dentare sparte și gingii rănite
• Dureri ale articulațiilor maxilarului
• Umflarea (ocazională) în partea inferioară a maxilarului cauzată de încovoierea dinților. Încleștarea cronică exercită mușchii maxilarului. Ca și ridicarea greutăților, acest lucru face ca mușchii să crească. Odată ce opriți încleștarea, mușchii se vor micșora și umflarea va dispărea.

Diagnosticarea

Dacă prezentați oricare dintre aceste semne și simptome, consultați medicul dentist. El sau ea poate determina dacă suferiți de bruxism și care este modul cel mai potrivit să-l tratați.

Medicul dentist vă va întreba despre sănătatea dentară generală, despre sursele de stres pe care le aveți în viața dumneavoastră și despre medicamentele pe care le luați. Dacă împărțiți dormitorul cu cineva, dentistul poate dori să vorbească și cu persoana respectivă. Medicul dentist va întreba de asemenea despre obiceiurile de somn, în special despre orice sunete neobișnuite de șcrâșnit auzite în timpul nopții.

Medicul dentist vă va examina, acordând o atenție specială mușchilor maxilarului și din jurul acestuia. De asemenea, medicul dentist vă va examina dinții pentru a observa orice urmă de eroziune. În timpul acestei examinări, medicul dentist va verifica sensibilitatea mușchilor maxilarului și articulația maxilarului. De asemenea, el se va uita după dinți rupți, dinți lipsă și alinierea slabă a dinților.

Un examen mai detaliat poate urma dacă dentistul suspectează că bruxismul dumneavoastră este legat de problemele dentare. Pe lângă verificarea "mușcăturii" (cum se apropie dinții de sus și de jos), medicul dentist vă va examina dinții și gingiile pentru a verifica daunele cauzate de bruxism. De asemenea, medicul dentist ar putea cere câteva radiografii ale dinților și fălcilor.

Aproximativ 30% dintre copii scrâșnesc sau își încleștează dinții. Rata este mai mare la copiii cu vârsta sub 5 ani. Dacă copilul tău scrâșnește sau încleștează dinții, discutați problema cu medicul dentist. Majoritatea copiilor depășesc în cele din urmă bruxismul și nu suferă nicio deteriorare permanentă a dinților.

Durata preconizată

Dintre toți copiii cu vârste cuprinse între 3 și 10 ani care își scrâșnesc dinții, mai mult de jumătate se vor opri din proprie inițiativă până la vârsta de 13 ani.

La adolescenți și adulți, durata bruxismului depinde de cauza sa. De exemplu, bruxismul poate dura mai mulți ani dacă este legat de stresul continuu. Cu toate acestea, dacă bruxismul este cauzat de o problemă dentară, acesta ar trebui să se oprească atunci când dinții sunt reparați și realiniați. Adesea, acest lucru se întâmplă după câteva vizite dentare.

Profilaxie

Dacă bruxismul dumneavoastră este legat de stres, consilierea profesională vă poate ajuta. De asemenea, puteți încerca strategii pentru a vă ajuta să vă relaxați. Vă poate ajuta de asemenea și reducerea stimulenților, cum ar fi tutunul și cofeina.

Atât la copii cât și la adulți, pot fi prevenite daunele dentare legate de bruxism. Metoda obișnuită este de a purta o plăcuță pentru mușcătură pe timp de noapte, sau o atelă de mușcătură (un aparat dentar purtat noaptea pentru a opri șlefuirea dinților). Purtarea unei plăcuțe de mușcătură poate, de asemenea, ajuta la scăderea presiunii asupra mușchilor faciali și a articulației maxilarului. Compresele calde pe mușchii feței pot ajuta la ameliorarea durerii musculare și a tensionării cauzate de bruxism.

Tratament

Tratamentul bruxismului variază în funcție de cauza sa:

• Stres - În cazul în care bruxismul dumneavoastră are legătură cu stresul, medicul dentist sau medicul dumneavoastră de familie vă poate recomanda consultații profesionale, psihoterapie, exerciții de biofeedback sau alte strategii care vă vor ajuta să vă relaxați. Medicul dentist vă poate prescrie un medicament cum ar fi diazepam (Valium). Aceasta va fi pentru utilizarea pe termen scurt, de obicei în jur de o săptămână. Ar trebui ca medicamentele să fie luate noaptea înainte de a vă culca pentru a ajuta la reducerea scrâșnitului pe timp de noapte. De asemenea, puteți primi un relaxant muscular pe bază de rețetă, pentru relaxarea temporară a spasmului din maxilar. Puteți primi, de asemenea, recomandarea montării unei plăci de mușcătură la comandă. Dacă acest lucru nu ajută, medicul dentist vă poate trimite la un chirurg oral sau la un alt medic stomatolog care are o pregătire avansată în durerile de cap și gât.
• Probleme dentare - Dacă bruxismul dumneavoastră are legătură cu probleme dentare, medicul dentist probabil va corecta alinierea dinților. În cazuri grave, medicul dentist ar putea fi nevoit să folosească onlay-uri sau coroane pentru a remodela complet suprafețele de contact ale dinților. Medicul dentist poate, de asemenea, să vă facă o gutieră sau o atelă de mușcătură care să se potrivească gurii și dinților. Acest lucru va ajuta la prevenirea deteriorării dinților. În unele cazuri, poate ajuta dinții și mușchii să se realinieze.
• Medicamente - Dacă dezvoltați bruxismul ca efect secundar al medicamentelor antidepresive, aveți câteva opțiuni. Medicul dumneavoastră vă poate trece la un alt medicament sau vă poate sugera un alt tip de tratement pentru a contracara bruxismul.

Când să sunați un profesionist

Apelați-vă medicul de familie sau medicul stomatolog dacă aveți simptome de bruxism sau dacă vi se spune că scrâșniți din dinți în timpul somnului.

Medici la o consultație la medicul stomatolog imediat dacă vă spargeți un dinte, pierdeți o plombă sau observați că dinții încep să se clatine.

Prognoză

Chiar și fără tratament special, mai mult de jumătate dintre copiii mici cu bruxism nu își mai scrâșnesc dinții până la vârsta de 13 ani. Între timp, medicul dentist vă poate recomanda pentru copil o plăcuță de noapte pentru a preveni uzura excesivă a dinților. Acest dispozitiv este eficient în aproape toate cazurile în care copiii o folosesc conform instrucțiunilor.

La adolescenți și adulți, perspectiva este excelentă dacă bruxismul este tratat corect și în timp util.

Medicul stomatolog spune că este timpul să vă extrageți măseaua de minte. El vă poate trimite la un chirurg oral, care va efectua procedura în cabinetul său. Ar trebui să dureze doar câteva zile pentru a vă vindeca și a reveni la normal.

De ce să le scoatem?

Măselele de minte sunt un al treilea set de molari, aflați în spatele gurii tale. De obicei, aceștia erup între vârsta de 17 și 25 de ani și sunt observate la radiografie. Majoritatea persoanelor le-au eliminat pentru unul dintre următoarele motive:

• Sunt afectate. Deoarece sunt situate atât de departe în gură, măselele de minte ar putea să nu erupă în mod normal. Ele pot fi rămâne blocate în maxilar sau în gingii, iar astfel pot fi foarte dureroase.
• Erup într-un unghi greșit. Acestea pot pune presiune pe ceilalți dinți.
• Cavitatea bucală nu este destul de mare. Fălcile pot să nu aibă destul loc pentru un set suplimentar de molari.
• Cavitățile sau boli ale gingiilor. Este posibil să nu puteți ajunge la măselele de minte cu periuța de dinți sau cu ața dentară.

Înainte de operație

Vă veți întâlni cu chirurgul oral pentru a discuta despre acest proces. La această întâlnire, asigurați-vă că:

• Sunt afectate. Deoarece sunt situate atât de departe în gură, măselele de minte ar putea să nu erupă în mod normal. Ele pot fi rămâne blocate în maxilar sau în gingii, iar astfel pot fi foarte dureroase.
• Erup într-un unghi greșit. Acestea pot pune presiune pe ceilalți dinți.
• Cavitatea bucală nu este destul de mare. Fălcile pot să nu aibă destul loc pentru un set suplimentar de molari.
• Cavitățile sau boli ale gingiilor. Este posibil să nu puteți ajunge la măselele de minte cu periuța de dinți sau cu ața dentară.

Vă veți întâlni cu chirurgul oral pentru a discuta despre acest proces. La această întâlnire, asigurați-vă că:

• Discutați despre orice probleme de sănătate pe care le aveți.
• Listați toate medicamentele pe care le luați în mod regulat.
• Adresați orice întrebare aveți despre operație.
• Discutați despre tipul anesteziei pe care o veți avea. Puteți fi doar amorțit sau adormit în timpul operației.
• Planificați timp liber de la locul de muncă sau de la școală pentru a vă efectua operația și a vă odihni după aceea acasă. Organizați îngrijirea copiilor, îngrijirea animalelor de companie sau chemați pe cineva să vă conducă la domiciliu dacă este necesar.

În timpul operației

Operația ar trebui să dureze în jur de 45 de minute sau mai puțin.

Veți avea parte de unul dintre aceste tipuri de anestezie, astfel încât să nu simțiți durerea în timpul îndepărtării măselelor:

• Anestezie locală: Medicul vă va amorți gura cu o injecție de Novocaină în gingie. Este posibil, de asemenea, ca în unele cazuri să inhalați oxid de azot, sau gaz de râs, ca să vă relaxați sau chiar să vă distrați în timpul intervenției chirurgicale. Ar trebui să vă simțiți din nou vioi la scurt timp după aceea.
• Sedare intravenoasă: Chirurgul vă poate amorți gura și, de asemenea, vă poate administra medicamente printr-o branulă în braț pentru a vă face să deveniți somnolent. Ați putea dormi în timpul întregii proceduri.
• Anestezie generală: fie veți avea administrate medicamente în sânge, fie veți respira gaz printr-o mască. Veți dormi pe tot parcursul operației și e posibil să nu vă puteți trezi timp de o oră după operație.

Este posibil ca medicul să fie nevoit să taie gingiile sau oasele pentru a scoate dinții. Dacă este cazul, va trebui să coase rănile, pentru a se vindeca rapid. Aceste cusături se dizolvă de obicei după câteva zile. El poate, de asemenea, să introducă tampoane de tifon în gură pentru a absorbi o parte din sânge.

După operație

Fiecare pacient poate răspunde diferit la anestezie. Dacă ați avut un anestezic local și vă simțiți neadormit, ați putea să conduceți singur către casă pentru a începe recuperarea. S-ar putea chiar să vă puteți întoarce la muncă sau să vă desfășurați activitățile obișnuite. Dacă ai avut anestezie generală sau încă simțiți o stare de somnolență, veți avea nevoie de cineva care să vă conducă acasă.

Majoritatea oamenilor nu au nici o durere după operație. Veți avea probabil umflături și veți simți un ușor disconfort timp de 3 zile. Este posibil ca gura să aibă nevoie de câteva săptămâni pentru a se vindeca complet.

Urmați instrucțiunile medicului pentru o recuperare cât mai rapidă. Iată câteva sfaturi pentru primele 3 zile după intervenția chirurgicală:

Ce ar trebui să faceți:

• Utilizați o compresă de gheață pe față pentru a reduce umflarea sau modificarea culorii pielii.
• Folosiți ceva umed și călduros pentru a calma o durere a fălcii.
• Deschideți și închideți ușor gura pentru a vă exersa maxilarul.
• Consumați alimente moi cum ar fi pastele, orezul sau supa.
• Beți multe lichide.
• Periați-vă dinții începând cu a doua zi. Nu periați cheagurile de sânge.
• Luați medicamentele pe care le prescrie medicul pentru a ușura durerea sau umflarea.
• Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți febră sau dacă durerea sau umflarea nu se ameliorează.

Ce nu ar trebui să faceți:

• Nu beți cu paiul. Suptul lichidelor prin pai poate slăbi cheagurile de sânge care ajută la vindecarea gurii.
• Nu clătiți gura prea intens. Medicul dumneavoastră poate sugera clătirea ușoară cu apă sărată.
• Nu consumați alimente grele, crocante sau lipicioase care vă pot zgâria rănile.
• Nu fumați. Fumatul vă poate încetini vindecarea.

Știți că este important să vă spălați pe dinți, să folosiți ața dentară și să clătiți cu o apă de gură antiseptică pentru a preveni acumularea tartrului.
Dar știți de ce? Ce este tartrul? Cum se acumulează pe dinți? Și ce se poate întâmpla dacă acesta apare?

Ce este tartrul?

Chiar dacă aveți mare grijă de dinții dumneavoastră acasă, încă mai rămân unele bacterii în gură. Acestea se amestecă cu proteine și produse alimentare secundare formând un strat lipicios pe suprafața dinților, numit placă dentară. Placa dentară îți acoperă dinții, se strecoară sub linia gingiei și se lipeste de plombe sau alte lucrări dentare. Placa poartă bacterii care pot deteriora smalțul dinților și pot duce la cavități. Dar dacă îndepărtați în mod regulat placa, puteți preveni cariile dentare permanente și boala gingiilor.
Pot apărea mari probleme totuși, dacă placa rămâne pe dinți și se consolidează în tartru.
Tartrul, numit și calcul, se formează sub și deasupra liniei gingiei. Este dur și poros și poate duce la gingii răsucite și alte afecțiuni ale gingiilor. Trebuie să fie îndepărtat cu unelte speciale în cabinetul dentistului.

Cum afectează tartrul dinții și gingiile?

Tartrul poate face perierea dinților și folosirea aței dentare mai anevoioasă. Acest lucru poate duce la cavități și carii dentare.
Orice tartru care se formează deasupra liniei gingiei poate fi dăunător. Asta pentru că bacteriile din el pot irita și pot deteriora gingiile. De-a lungul timpului, acest lucru ar putea duce la o boală progresivă a gingiilor.
Cea mai ușoară formă de boală a gingiilor se numește gingivită. De obicei, poate fi oprită și inversată dacă periați, folosiți ața dentară, dacă folosiți o apă de gură antiseptică și mergeți la curățări regulate la medicul dentist.
Dacă nu, poate deveni mai rău, până la punctul în care se formează buzunărele între gingii și dinți și se infectează cu bacterii. Astfel apare parodontita. Sistemul dumneavoastră imunitar trimite substanțe chimice pentru a se distruge bacteriile, și care se amestecă cu acestea și substanțele pe care le elimină. Placa rezultată poate afecta oasele și țesuturile care mențin dinții în poziție. De asemenea, unele studii leagă bacteriile răspunzătoare de boala gingiilor, de boli de inimă și alte probleme de sănătate.

Sfaturi pentru controlarea tartrului

Cea mai bună soluție este să nu lăsați tartrul să se formeze pe dinți. Iată cum:

• Periați dinții regulat, de două ori pe zi timp de 2 minute. O curățire scurtă de 30 de secunde de două ori pe zi nu va elimina placa și nu va împiedica tartrul. Utilizați o periuță cu peri moi, care este suficient de mică pentru a încăpea în gură. Asigurați-vă că includeți suprafețele greu accesibile dincolo de dinți și de molarii din spate.
• Studiile au constatat că periuțele de dinți electronice pot să elimine placa dentară mai bine decât modelele manuale. Indiferent de tipul pe care îl utilizați, asigurați-vă că are certificatul de aprobare al Asociației Medicilor Stomatologi. Acestea au fost supuse unor teste riguroase de control al calității și de siguranță.
• Alegeți pasta de dinți pentru tartru cu fluor. Fluorul va ajuta la repararea daunelor smalțului. Unele produse conțin o substanță numită triclosan, care de asemenea luptă împotriva bacteriilor din placă.
• Folosiți ața dentară. Indiferent cât de bun sunteți cu o periuță de dinți, folosirea aței dentare este singura modalitate de a elimina placa dintre dinți și de a împiedica tartrul să pătrundă în aceste zone greu accesibile.
• Clătiți gura zilnic. Utilizați zilnic o apă de gură antiseptică pentru a ajuta la distrugerea bacteriilor care cauzează placă.
• Urmăriți-vă dieta. Bacteriile din gură se dezvoltă pe urma alimentelor zaharoase și bogatte în amidon. Când sunt expuse acestor alimente, eliberează acizi dăunători. Încercați să aveți o dietă sănătoasă și să limitați cantitatea de alimente zaharoase pe care le consumați. Același lucru este valabil și pentru gustări. De fiecare dată când mâncați, hrăniți și bacteriile din gură. Nu trebuie să renunțați la dulciuri sau la mâncărurile dintre mese. Doar fiți atenți la cât de des vă răsfățați. Periați dinții și consumați multă apă în timpul și după mese.
• Nu fumați. Studiile arată că persoanele care fumează țigări sau utilizează alte produse din tutun sunt mai predispuse la tartru.

Odată ce se formează tartrul, numai un medic stomatolog îl va putea îndepărta de pe dinți. Deci, vizitați medicul dentist la fiecare 6 luni pentru a elimina orice placă dentară și tartru care s-ar fi putut forma și pentru a preveni alte probleme.

Provocările cu care se confruntă dentiștii în aceste vremuri moderne sunt destul de diferite față de cele cu care s-au confruntat colegii lor în trecut. Ritmul rapid în care trăim, un număr covârșitor de programări și proceduri, o posibilă lipsă de protocoale manageriale și organizatorice și niveluri incomode de stres, sunt unele dintre lucrurile care pot afecta atât performanța la locul de muncă, cât și bunăstarea noastră generală. Indiferent de aceste observații, tot mai mulți profesioniști presupun că acest stil de viață accelerat, împreună cu nevoia constantă de a se lupta cu timpul, este ceva pe care pur și simplu trebuie să îl accepte ca fiind "normal".

Știind că există deja inițiative în curs de desfășurare pentru a găsi o abordare mai calmă a vieții în activități cum ar fi mesele zilnice, moda, învățarea și turismul, stomatologii care doresc să facă lucrurile cu mai mult tact, pot fi motivați să facă parte din "mișcarea lentă".

Folosind conceptul de tratament și practică a stomatologiei lente, medicul stomatolog poate învăța să aibă mai multă grijă pentru oameni, aducând beneficii atât pacienților, cât și profesioniștilor. Calitatea asistenței acordate poate fi consecventă și maximizată, făcând-o atât accesibilă, cât și profitabilă într-un interval de timp diferit față de cel experimentat în trecut. Am ajuns la un punct în care evoluția tehnologiei și a inovării, ritmul în care ne mișcăm și concurența cu care ne confruntăm, au început să facă dificilă punerea în aplicare a acelorași principii care, cu mulți ani în urmă, au adus succesul pentru mulți dentiști (aprofundarea, timpul adecvat pentru diagnosticare și executare de tehnici etc.).

Calitate versus viteză

Rezultatele rapide, împreună cu productivitatea ridicată, sunt adesea considerate semne de succes. Astfel, convingerea că "mai mult este mai mult" ne poate face să ne dorim un număr tot mai mare de pacienți, dar acest lucru va duce adesea la un pericol pentru calitatea îngrijirii noastre și pentru capacitatea noastră de a efectua proceduri la cel mai înalt nivel clinic posibil.

Viteza și intensitatea sunt instrumente uimitoare și sunt, fără îndoială, utile. Atunci când sunt angrenate ocazional pentru a avea un impact în anumite situații clinice, atunci când este cazul și în beneficiul pacientului, viteza și intensitatea pot fi minunate. Cu toate acestea, în exces, o astfel de focalizare constantă poate provoca incidente. Stomatologia lentă nu are nimic împotriva vitezei și intensității în sine, însă conceptul presupune ca viteza și intensitatea să fie luate în considerare și administrate corespunzător, într-un mod care să funcționeze pentru noi și pacienții noștri, nu împotriva noastră.

Viteza controlată poate fi bună pentru îmbunătățirea performanței, dar experții sunt de acord în unanimitate că munca prea grea pentru prea mult timp crește riscul bolilor fizice sau psihologice. Nimeni nu poate să facă sprinturi pe pista de alergare în fiecare zi a săptămânii. Știind cum să echilibrăm momentele de relaxare cu exploziile de activitate este esențial în practicile noastre, nu numai atunci când vine vorba de îngrijirea personală, dar și pentru a da ce e mai bun din noi la lucru.

Timpul de considerație

Fără îndoială, timpul este esențial atunci când este vorba de a ne bucura de practicarea stomatologiei și de a o face benefică pentru noi și pacienții noștri. Ni se pare cinstit să spunem că, probabil nu comunicăm calm și pe deplin cu pacienții atunci când îi vedem într-o serie de vizite scurte și nici nu putem efectua proceduri clinice exact așa cum ar trebui. Excelența poate fi atinsă numai atunci când profesioniștii au suficient timp să facă ceea ce trebuie să facă.

O agendă slab planificată poate să ne îndrepte practica spre productivitate necalculată, lipsită de strategie, împingând aspectele atente, analitice și diagnostice ale îngrijirii în fundal. Această abordare a îngrijirii sporește riscul ca pacientul să nu fie adus la o sănătate dentară optimă și este în detrimentul performanței și rentabilității practicii dentare. Ideea nu este să lucrăm mai puțin, ci să lucrăm într-un ritm mai lent.

Accentul și concentrarea asupra îngrijirii sunt transferate în stomatologia lentă pentru a realiza o abordare mai aprofundată, cu o mai mare eficiență și o productivitate crescută, și accentul fiind pus pe calitate. Este vorba despre a face mai mult din mai puțin și de a face lucrurile cum ar trebui să fie făcute în timp ce ne bucurăm de legătura emoțională cu pacientul și personalul. De asemenea, trebuie să ne amintim că, dacă păstrăm factorul uman în prim-plan și ne străduim pentru excelență, vom aduce beneficii mai mari pentru noi înșine, pentru pacienții noștri și pentru stomatologie în general.

De ce stomatologie lentă?

Dacă încă nu sunteți convins, iată câteva dintre principalele beneficii de care atât medicii cât și pacienții vor profita din practicarea stomatologiei prin utilizarea conceptului de îngrijire a stomatologiei lente:

• o calitate superioară a îngrijirii cu rezultate îmbunătățite
• creșterea gradului de conștientizare a ceea ce cer pacienții noștri, permițându-ne să anticipăm ceea ce au nevoie și astfel să reducem anxietatea și "surprizele"
• îmbunătățirea siguranței pacienților, prin reducerea riscurilor, erorilor și complicațiilor
• satisfacție sporită și o experiență generală mai bună pentru pacienți în toate domeniile practicii
• danturi mai sănătoase pentru mai mulți ani, datorită unei abordări mai preventive și mai conservatoare a tratamentului
• prevenirea riscurilor și a erorilor, cu mai puține complicații
• economii financiare cu rezultate mai durabile, datorită timpului și preciziei suplimentare investită în procedurile dentare
• o mai mare satisfacție în calitate de profesioniști și mai mult echilibru între viața personală și profesională
• o mai bună reputație și prestigiu

Stomatologia lentă este cheia uneia dintre cele mai mari plăceri pe care le avem în profesia noastră: a face ceea ce ne place foarte mult, în modul în care ne place să o facem, când și cu cine vrem. Pur și simplu nu se poate pune un preț pe ceea ce înseamnă a te bucura de locul de muncă la maxim, oferindu-le ce ai mai bun pacienților, făcându-ți eforturile profitabile și fiind capabil să îți echilibrezi munca cu viața personală.

Crăciunul aduce cu el o perioadă de răsfăț, delectare și momente prețioase; de ce să nu vă îndreptați atenția asupra sănătății orale; răsfățați-vă cu gama noastră de tratamente de îngrijire dentară de calitate și bucurați-vă de rezultate...

Dinții dau de greu în perioada Crăciunului. Cu toate mâncărurile și băuturile delicioase care urmează a fi împărțite în jurul mesei decorate fin de Crăciun, nu este de mirare că unii dintre noi pot neglija să realizeze cât de mult ne dăunează dinților. La Clinica Stomalux în Iași ne place dragostea de Crăciun, și în special mâncarea de Crăciun; sarmalele, cârnații, șoricul, cozonacul, plăcintele bunicii, portocalele cu mirosul lor “de Crăciun”, toate bomboanele și ciocolățele de pom, iar lista continuă. Din nefericire, dieta de Crăciun constă în alimente bogate în zahăr și grăsimi, care cu siguranță au un gust bun, dar nu fac nimic bun pentru dinții noștri. Dacă intenționați să vă bucurați din plin de acest Crăciun, vă recomandăm să investiți puțină îngrijire în dinții dumneavoastră, pentru a vă asigura că nu vă vor cauza vreun disconfort de sărbători.

Un control dentar vă poate oferi o perspectivă asupra sănătății înaintea desfătării de sărbători

În pregătirea pentru Crăciun, cele mai importante lucruri de organizat sunt, de obicei, decorațiunile de Crăciun, cadourile și mâncarea de Crăciun, dar un lucru pe care ar trebui să-l adăugați pe lista de Crăciun este o vizită la medicul dentist. O verificare la unul din medicii dentiști Stomalux vă poate evalua starea de sănătate orală pentru a determina dacă dinții și sănătatea orală se ridică la provocarea sezonului de Crăciun. În timpul vizitei la clinica noastră vom evalua istoricul stomatologic și vă vom întreba despre îngrijorările dumneavoastră în ceea ce privește dinții. Vom efectua un examen oral pentru a evalua semnele cariilor dentare și a bolii gingiilor. În cele din urmă vă vom sfătui cu privire la tratamentele dentare potrivite, necesare pentru a vă aduce la cea mai bună stare de sănătate orală (dacă sunt necesare) la timp pentru sezonul de Crăciun.

Cinci sfaturi de reținut în timpul sezonului sărbătorii de Crăciun...

Pentru a vă asigura că dinții dumneavoatră au parte de cel mai bun cadou Crăciunul acesta, urmați aceste sfaturi simple pentru a vă menține dinții fericiți și sănătoși și departe de a dezvolta probleme de sănătate orală, cum ar fi cariile dentare și boala gingiilor:

• Întotdeauna consumați gumă fără zahăr sau periați dinții după mese uleioase, bogate în zahăr sau citrice
  Guma de mestecat nu numai că vă va ajuta la menținerea unei respirații proaspete, dar de asemenea vă poate ajuta să vă mențineți dinții și gingiile sănătoase. Guma de mestecat stimulează saliva, care ajută la reducerea acidității din gură și la curățarea resturilor dintre dinți. În plus, accelerează și metabolismul care ajută la digestie.
• Periați dinții și folosiți ața dentară de două ori pe zi
  Petrecerile târzii, mahmurelile repetate și weekend-urile departe de casă vă pot perturba rutina de sănătate orală (deoarece, să recunoaștem, periuța de dinți și ață dentară sunt ultimele lucruri pe care le aveți în minte la ora 3 după o noapte lungă). Dar, la fel ca în majoritatea lucrurilor, este importantă menținerea unei rutine.
  Asigurați-vă că sunteți disciplinați cu regimul de curățare, periați de două ori pe zi timp de două minute cu o pastă de dinți cu fluor și nu uitați să folosiți ața. Așteptați cel puțin 20 de minute după ultima gustare sau pahar de vin înainte de a vă spăla pe dinți. Gura are nevoie de acest timp pentru a-și reveni, deoarece devine mai acidă în timp ce mâncăm și bem.
• Aveți grijă la ce beți
  Aveți nevoie de multă energie pentru activitățile de vacanță, dar evitați să beți sucuri, băuturi sportive și sucuri cu mult zahăr. În schimb, beți multă apă a vă curăța dinții și a-i menține puternici și sănătoși.
  Totodată, amintiți-vă că vinul roșu vă poate pata dinții. Vinul alb este un risc mai mic pentru zâmbetul alb, dar dacă beți vin roșu, consumați-l cu mâncare pentru a-l împiedica să vă păteze dinții.
  Se recomandă mare atenție și la băuturile acidulate, cum ar fi șampania sau vinul spumant. Cu cât este mai acidă băutura, cu atât va fi mai rău pentru dinți dumneavoastră. Acest lucru, cuplat cu conținutul ridicat de zahăr în băuturile alcoolice, poate fi dezastruos pentru dinți. Unde este posibil, adăugarea de gheață la băuturi reduce riscul de deteriorare a dinților deoarece nu numai că vă diluează băutura, ci reduce cantitatea de acid deoarece este mai rece. Și consumând băutura cu paiul vă poate ajuta.
• Înlocuiți alimentele grele cu alimente mai ușoare și moi, astfel încât dinții dumneavoastră să nu fie tensionați
• Limitați consumul de zahăr și citrice
• Clătiți gura cu o apă de gură cu fluor

La Stomalux încurajăm toți pacienții care se confruntă cu dureri de dinți după Crăciun să ne viziteze la clinică

Toată lumea se simte mulțumită după zilele de Crăciun, rămânem cu multă mâncare în frigider, suntem înconjurați de familie, iar stomacul nu s-a mai simțit niciodatată atât de plin. Cu toate acestea, dacă începeți să simțiți sensibilitate sau dureri de dinți după petrecerile de Crăciun, este timpul să luați în considerare o vizită la clinica noastră. În cazul în care dintele se simte prea sensibil sau se confruntă cu o durere supărătoare, atunci acesta ar putea fi un semn al unei probleme mai profunde. Cu excepția cazului în care ați efectuat o verificare a stării de sănătate orală înainte de Crăciun, este posibil să nu fiți conștienți de starea sănătății orale și a stării dinților, dar venind la o consultație la clinica Stomalux, putem evalua dacă problema dumneavoastră de dinți este ceva de îngrijorat sau dacă necesită intervenție stomatologică.

Programul nostru de sărbători este următorul: deschis între 27 și 29 Decembrie, și începând cu 3 Ianuarie.

Hipersalivația, cunoscută și sub numele de sialoree sau ptialism, apare atunci când o persoană are prea multă salivă în gură. Aceasta poate duce la scurgeri de saliva din gură pe buza inferioară, cunoscută sub numele de “bale”.

În funcție de cauză, hipersalivația poate fi fie constantă, fie intermitentă. Poate fi și temporară sau cronică. Adesea, îi poate provoca anxietate socială persoanei în cauză.

Ce este hipersalivația?

Hipersalivația nu este o boală, ci de obicei un simptom al unei alte afecțiuni care stă la baza acesteia. Acești alți factori pot varia de la cauze ușor de tratat și cauze comune, la boli rare.

Saliva este un lichid limpede produs de glandele salivare din gură. Umezește alimentele și ajută la înghițire. De asemenea, conține enzime care ajută la digestie.

Saliva poate ajuta la vindecarea rănilor și înlăturarea germenilor din gură, precum și la prevenirea uscăciunii, și acționează ca o barieră împotriva iritanților și a toxinelor.

În medie, o persoană sănătoasă produce între 0,75 și 1,5 litri de salivă în fiecare zi. Producția de saliva ajunge la cote maxime atunci când o persoană mănâncă și este la cel mai scăzut nivel în timpul somnului.

Prea multă salivă poate provoca probleme cu vorbirea și consumul de alimente, împreună cu buzele crăpate și infecțiile pielii. Hipersalivația și “curgerea balelor” pot provoca de asemenea, anxietate socială și diminuarea stimei de sine.

Cauze

Hipersalivația poate fi rezultatul următorilor factori:

• producția de salivă excesivă
• o incapacitate de a înghiți sau de a elimina eficient saliva din gură
• dificultatea păstrării gurii închise

Cauzele producției excesive de salivă, care conduc la hipersalivare, includ:

• răul de dimineață sau greața în timpul sarcinii
• infecții ale sinusului, gâtului sau infecții peritonosulare
• mușcătura unui păianjen otrăvitor, veninul de reptile și ciupercile otrăvitoare
• dinții falși
• ulcere, inflamații sau dureri în gură
• igiena orală slabă
• infecții severe cum ar fi rabia sau tuberculoza
• durere severă sau bruscă
• regurgitarea salivei în timpul arsurilor la stomac
• fracturile sau dislocarea maxilarului

Dificultățile la înghițire sau în înlăturarea salivei din gură pot fi cauzate de, sau asociate cu unele afecțiuni care includ sindromul Down, autism, SLA, accident vascular cerebral și boala Parkinson. Dacă o persoană are, de asemenea, o disfuncție senzorială, poate că nu întotdeauna își dă seama de aceste scurgeri.

Cauzele incapacității de a menține gura închisă, care poate duce la scurgerea de bale, includ controlul neuromuscular scăzut al mușchilor din jurul gurii. Paralizia cerebrală este un exemplu al unei astfel de afecțiuni.

Dificultatea menținerii salivei în gură poate fi de asemenea datorată următoarelor:

• controlul scăzut al capului și buzelor
• gura deschisă constantă
• afecțiunea simțului tactil
• o limbă mărită sau o mobilitate slabă a limbii
• slaba aliniere a dinților
• blocarea nazală

Hipersalivarea poate rezulta de asemenea din condiții non-medicale, cum ar fi văzul, mirosul ori degustarea alimentelor sau chiar gândul la alimente. Totodată, poate fi cauzată de guma de mestecat sau de sentimente de emoție și anxietate.

Simptome

Simptomele de hipersalivație includ slăbitul, scuipatul și înghițirea excesivă.

Alte simptome asociate includ:

• buzele crapate
• înmuierea și deteriorarea pielii din jurul gurii
• infecție a pielii în jurul gurii
• respirația urât mirositoare
• deshidratare
• tulburări de vorbire
• pneumonie
• slabirea simtului gustativ

Hipersalivarea și curgerea balelor pot provoca de asemenea complicații psihologice și anxietate socială, precum și impactul asupra capacității de a mânca sau de a vorbi.

Persoanele care suferă de hipersalivare au mai multe șanse de a inhala saliva, alimente sau fluide în plămâni, ceea ce poate duce la pneumonie de aspirație. Acest lucru se poate întâmpla când sunt afectate reflexele de înec și tuse.

Diagnostic

Scopul diagnosticării hipersalivației este de a identifica cauza principală și apoi de a recomanda cel mai bun tratament disponibil pentru fiecare persoană afectată. Un diagnostic este important, deoarece unele dintre cauzele potențiale de hipersalivație au complicații serioase.

Pentru a diagnostica hipersalivația, medicul poate include o examinare a următoarelor:

• gura, dinții și pielea înconjurătoare
• controlul limbii, capacitatea de înghițire și stabilitatea maxilarului
• amigdalele și căile respiratorii nazale
• vigilența și starea emoțională
• hidratarea, foamea și poziția capului

Un medic va considera de obicei necesar să evalueze și alte criterii, inclusiv:

• condițiile medicale existente și tratamentele în desfășurare
• cum și când apare hipersalivația
• cantitatea de salivă suplimentară produsă
• dacă problema este constantă sau intermitentă
• orice efecte adverse asupra vieții de zi cu zi

Odată ce se stabilește cauza hipersalivării, medicul poate lua în considerare următorii factori atunci când recomandă un tratament:

• severitatea și complicațiile
• vârstă și starea mentală
• dacă hipersalivația este cronică sau temporară
• condițiile neurologice asociate
• posibilitatea îmbunătățirii

Tratament

Abordarea hipersalivației se referă la tratarea stării de bază care o provoacă, precum și la gestionarea efectelor imediate produse de excesul de salivă în gură.

În funcție de cauză, tratamentul poate include anumite tipuri de terapii, medicamente și remedii la domiciliu. În cazuri extreme, poate fi luată în considerare o intervenție chirurgicală.

Terapia: aceasta poate include modificări comportamentale și terapie logopedică. Persoanele care se confruntă cu hipersalivație pot beneficia de ajutor cu postura și controlul capului. De asemenea, pot învăța tehnici de închidere a buzelor, pentru un control mai bun al limbii și înghițirii.

Medicație: scopul medicamentelor pentru hipersalivație este de a reduce producția de salivă. Medicamentul anticholinergic poate fi utilizat, deși are o serie de efecte secundare, inclusiv somnolență, agitație, iritabilitate, retenție urinară, constipație și înroșirea feței. Tratamentul poate include, de asemenea, un beta-blocant sau o toxină botulinică (Botox).

Remedii la domiciliu: consumul regulat de apă poate reduce producția de saliva. Periajul dinților și clătirea cu apă de gură pot de asemenea usca temporar gura.

Gestionarea cu succes a hipersalivării și a balelor produse poate îmbunătăți încrederea persoanei și stima de sine.

Perspectivă

Unele cauze ale hipersalivației se pot reduce în timp fără tratament. Astfel de cauze includ sarcina, anxietatea și leziunile minore.

Alte cauze pot aduce provocări medicale mai grave. Această categorie include cauze neurologice și tulburări nervoase.

Dacă aceste condiții cronice sunt cauza, atunci tratamentul poate include gestionarea pe tot parcursul vieții a hipersalivării unei persoane.

Limba albicioasă este un termen folosit pentru a descrie orice zonă a limbii care este acoperită de un înveliș subțire alb-gri. Întreaga limbă poate fi acoperită sau stratul poate apărea în pete.

Există câteva motive diferite pentru o limbă albă și fiecare are un tratament specific. O limbă albă este de obicei un simptom inofensiv, dar, în cazuri rare poate indica o stare gravă.

În acest articol ne uităm la cauzele comune ale unei limbi albicioase și la remediile simple pentru a scăpa de această problemă.

Cauzele limbii albicioase

Cea mai comună cauză a unei limbi albe este igiena orală slabă. Proeminențele mici de pe limbă numite papile pot începe să se umfle și să devină inflamate într-o cavitate bucală care nu este bine îngrijită.

O mulțime de germeni, resturi, particule alimentare și celule moarte se pot lipi între aceste papile. Acest lucru face ca limba să apară albicioasă pe măsură ce particulele se formează.

Problemele orale și de igienă care pot duce la o limbă albicioasă includ:

• gură uscată cauzată de respirația pe gură sau de somn cu gura deschisă
• periajul și folosirea aței dentare incorect
• necurățarea limbii
• deshidratare
• iritații cauzate de marginile ascuțite din interiorul gurii, de la dinți, aparate dentare sau proteze
• consumul regulat de alcool
• fumatul sau mestecarea tutunului

Igiena orală de bază este esențială pentru toată lumea, dar există anumite condiții care cauzează o limbă albă, chiar și în cazul persoanelor care au grijă de gura lor. Acestea includ:

Planul oral lichen

Planul oral lichen este o afecțiune orală inflamatorie care poate afecta gura și poate determina apariția în gură și pe limbă a unor pete de piele de culoare albă.

Aceste pete albe pot să apară alături de alte simptome, inclusiv ulcere sau dureri de obraji și gingii.

Leucoplazie

Leucoplazia determină formarea unor pete albe mai pronunțate în gură și pe limbă. Leucoplazia este de obicei provocată de iritanți, cum ar fi tutunul și alcoolul, dar poate fi de asemenea provocată de afecțiuni inflamatorii și iritații de la protezele dentare.

Peliculele cauzate de leucoplazie sunt în sinea lor inofensive. În cazuri rare pot apărea complicații grave, astfel încât medicul ar trebui să diagnosticheze întotdeauna leucoplazia.

Candidoza bucală

Afulația orală (candidoza) este o condiție care poate determina aspectul albicios al limbii. Afulația orală este o infecție fungică cauzată de ciuperca Candida.

Candidoza provoacă apariția de pete în gură și pe limbă. Aceste pelicule au de obicei o culoare albă sau de un alb spălăcit și pot avea un gust neplăcut.

Candidoza bucală poate fi de asemenea dureroasă, mai ales atunci când mâncați sau beți.

Persoanele care au un sistem imunitar slăbit pot avea mai multe șanse de a dezvolta candidoză orală. Acestea includ persoanele care au luat recent antibiotice sau au fost supuse chimioterapiei. Igiena orală slabă sau purtarea protezelor prost fixate sunt alți factori de risc.

Afulația orală poate fi cauzată și de utilizarea de corticosteroizi inhalați pentru astm. Anumite alte condiții cresc de asemenea riscul de infecție, inclusiv diabetul zaharat.

Sifilis

Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală (ITS) foarte cunoscută care poate provoca simptome în cavitatea bucală.

Sifilisul netratat poate determina apariția unor pete albe pe limbă și alte răni în gură. Sifilisul necesită tratament medical.

Alte condiții

Probleme mai rare, dar uneori grave, pot duce la apăriția unor pete albe pe limbă.

Cancerul gurii sau limbii poate provoca o limbă albă, iar alte afecțiuni ale gurii pot de asemenea să înrăutățească simtomele.

Alte deficiențe inflamatorii cronice pot influența la rândul lor o limbă albicioasă.

Când să vezi un doctor

Cele mai multe apariții ale acestor pete albicioase pe limbă se vor dispersa cu ușurință, deși nu este întotdeauna cazul.

În cazul în care simptomele nu dispar ca urmare a unei îngrijiri orale de bază sau vă confruntați cu alte simptome, ar trebui să luați legătura cu un medic.

Tratament medical

O limbă albă poate fi cauzată de o anumită tulburare care poate necesita un tratament medical specific.

Candidoza orală este tratată cu medicamente antifungice, cel mai adesea sub formă de picături orală, timp de 1 până la 2 săptămâni, până când situația se îmbunătățește.

Planul oral lichen este tratat cu corticosteroizi dacă este sever, dar în multe cazuri este pur și simplu monitorizat de un medic sau dentist.

Leucoplazia va fi de asemenea monitorizată de un profesionist din domeniul sănătății pentru a vă asigura că nu se înrăutățește.

Sifilisul este tratat cu antibioticul penicilină, care ucide bacteriile care provoacă boala. Reducerea iritantelor, cum ar fi alcoolul și tutunul, poate ajuta la eliminarea petelor albe.

Remedii naturale

Unele remedii apelate la domiciliu și unele obiceiuri te pot ajuta de asemenea să scapi de o limbă albicioasă.

Probioticele

Probioticele reprezintă o altă modalitate de a influența simptomele orale cum ar fi o limbă albă. Probioticele sunt tulpini de bacterii care sunt bune pentru sistemul digestiv.

În timp ce o mulțime de cercetări în ceea ce privește probioticele se concentrează pe îmbunătățirea sănătății intestinului, probioticele pot fi de asemenea utile pentru gură și limbă.

Un articol din Jurnalul European de Medicină Dentară a remarcat faptul că bacteriile probiotice pot ocupa atât cavitatea bucală cât și intestinul. În unele cazuri, aceste bacterii pot ajuta la lupta împotriva ciupercilor infecțioase și a altor tulpini de bacterii dăunătoare.

În timp ce dovezile nu sunt concludente, probioticele pot contribui la echilibrarea mediului în gură și pot ajuta la evitarea unei limbo albicioase.

Curățare cu praf de copt

Adăugarea de bicarbonat de sodiu la o periuță de dinți și spălarea limbii, a dinților și a gingiilor poate ajuta la reducerea bacteriilor care cauzează o limbă albă.

Un studiu a constatat că praful de copt ucide bacteriile dăunătoare care cauzează frecvent infecții în gură, cum ar fi Streptococcus și Candida.

Usturoi crud

Consumul de usturoi crud poate ajuta organismul să lupte împotriva infecțiilor cauzate de Candida. Cercetările au arătat că un compus din usturoi numit allicin a fost eficient la lupta împotriva tulpinii dăunătoare Candida albicans.

Se poate consuma un cățel de usturoi întreg în fiecare zi sau se poate toca și consuma cu puțin ulei de măsline pentru a reduce riscul de apariție a petelor albe pe limbă.

Răzuirea limbii

Răzuirea ușoară a limbii din spate în față poate de asemenea ajuta la reducerea și eliminarea bacteriilor și a resturilor care se găsesc în gură.

Multe companii fac instrumente specifice pentru răzuirea limbii, dar marginea unei linguri poate fi utilizată la fel de ușor.

Profilaxie

Deși nu este întotdeauna posibil să evităm apariția acestor pete albicioase pe suprafața limbii, igiena orală de bază poate ajuta la prevenirea multor cazuri. Această igienă recomandată include periajul dinților de două ori pe zi și folosirea aței dentare cel puțin o dată pe zi.

Mulți oameni găsesc de asemenea beneficii în folosirea zilnică a unei răzuitoare a limbii sau în periajul limbii cu o periuță de dinți.

Stilul de viață poate de asemenea ajuta la prevenirea uneori a unei limbi albe. Evitarea produselor din tutun și a băuturilor alcoolice poate ajuta, precum și o dietă variată și nutritivă.

Mergeți la medicul dentist la fiecare 6 luni pentru o consultație și păstrați gura cât mai curată posibil. Recomandăm informarea medicului stomatolog cu privire la orice simptome îngrijorătoare, pentru diagnosticarea și tratamentul adecvat.

Periajul, folosirea atei dentare și controalele dentare de două ori pe an sunt standard pentru îngrijirea sănătății orale, dar există mai multe metode pentru îngrijirea albului tău perlat decât cunosc majoritatea dintre noi. În acest articol dezvăluim miturile dentare comune și prezentăm modul în care dieta și nutriția afectează sănătatea orală la copii, adolescenți, mamele însărcinate, adulți și bătrâni.

Mitul 1: Consecințele sănătății orale precare sunt limitate la cavitatea bucală

Este posibil ca viitoarele mame să nu știe că ceea ce mănâncă afectează dezvoltarea dinților fătului. Alimentația slabă în timpul sarcinii poate influența probabilitatea ca acest copil nenăscut să aibă carii dentare mai târziu în viață. Între vârsta de 14 săptămâni, până la patru luni, deficiențele de calciu, vitamina D, vitamina A, proteine și calorii ar putea duce la slăbiciuni orale. Unele date sugerează de asemenea, că lipsa vitaminei B6 sau B12 ar putea fi un factor de risc pentru formarea despicăturii de buză și de palat (gura de lup).

La copii, cariile dentare sunt cea mai raspandită afecțiune, de aproximativ cinci ori mai frecvente decât astmul din copilărie. Dacă gura copilului suferă din cauza cariilor dentare, este mai puțin probabil să se concentreze la școală și este mai probabil să mănânce alimente mai ușor de mestecat, dar care sunt mai puțin hrănitoare. Alimente cum ar fi gogoșile și produsele de patiserie sunt adesea mai scăzute în ceea ce privește calitatea nutrițională și mai bogate în conținutul de zahăr decât alimentele mai nutritive care necesită mestecare, cum ar fi fructele și legumele. Complicațiile orale combinate cu dieta săracă pot contribui, de asemenea, la probleme cognitive și de creștere și pot conduce la obezitate.

Mitul 2: Mai mult zahăr înseamnă mai multe carii dentare

Nu este vorba despre cantitatea de zahăr pe care o consumați; este despre perioada de timp în care zahărul are contact cu dinții. Alimentele cum ar fi bomboanele care se dizolvă încet și sucurile, rămân în gură pentru un timp mai lung. Acest lucru crește astfel perioada de timp în care dinții sunt expuși la acizii formați din zaharuri de către bacteriile orale.

Unele studii arată că adolescenții obțin aproximativ 40% din carbohidrați prin consumul de băuturi răcoritoare. Această utilizare constantă a sucurilor crește riscul cariilor dentare. Băuturile carbogazoase fără zahăr și băuturile acide, cum ar fi limonada, sunt adesea considerate mai sigure pentru dinți decât băuturile cu îndulcitor, dar pot contribui de asemenea la demineralizarea smalțului dinților dacă sunt consumate în mod regulat.

Mitul 3: Pierderea dinților de lapte din cauza cariilor dentare este în regulă

Este un mit comun faptul că pierderea dinților de lapte datorită cariilor dentare este nesemnificativă, deoarece dinții bebelușilor cad oricum. Trebuie reținut că aceste carii dentare la dinții copiilor pot duce la deteriorarea coroanelor în dezvoltare ale dinților permanenți care se dezvoltă sub cei temporari. Totodată, în cazul în care dinții copiilor sunt pierduți prematur, dinții permanenți ar putea erupe prost poziționați și vor necesita o intervenție ortodontică mai târziu.

Mitul 4: Osteoporoza afectează doar coloana vertebrală și șoldurile

Osteoporoza poate duce din păcate și la pierderea dinților. Dinții sunt ținuți în maxilar prin osul feței, care poate fi, de asemenea, afectat de osteoporoză. Deci, maxilarul poate suferi și el consecințele unei diete lipsită de substanțe nutritive esențiale, cum ar fi calciu și vitaminele D și K.

Oasele maxilarului, gingiile, buzele și cerul gurii sunt în permanență reîmprospătate pe tot parcursul vieții. Este necesară o dietă bună pentru a păstra gura și structurile de sprijin în formă optimă.

Mitul 5: Protezele dentare îmbunătățesc dieta unei persoane

În cazul în care protezele nu se potrivesc bine, adulții mai în vârstă sunt capabili să mănânce doar alimente care sunt ușor de mestecat și cu o calitate nutrițională scăzută, cum ar fi prăjiturile sau produsele de patiserie. Dar în primul rând, purtătorii de proteze ar trebui să se asigure că protezele sunt montate corect. Între timp, în cazul în care întâmpină dificultăți în a mesteca sau au un oarecare disconfort al gurii, pot în continuare mânca alimente nutritive, consumând legume gătite în loc de crude, fructe conservate în loc de crude și carne de vită tocată în loc de friptură. De asemenea, ar trebui să bea o mulțime de lichide sau să mestece gumă fără zahăr pentru a preveni gura uscată.

Mitul 6: Degradarea dentară este doar o problemă a unei persoane tinere

La adulți și bătrâni, recesiunea gingiilor poate avea ca rezultat descompunerea rădăcinii (dezintegrarea de-a lungul rădăcinilor dinților). Medicamentele utilizate în mod obișnuit, cum ar fi antidepresivele, diureticele, antihistaminicele și sedativele, cresc riscul cariilor dentare prin reducerea producției de saliva. Lipsa salivei înseamnă că gura este curățată mai încet, ceea ce crește riscul de apariție a problemelor orale. În acest caz, consumul frecvent de apă poate ajuta la curățarea gurii.

Adulții și bătrânii au mai multe șanse de a avea afecțiuni cronice de sănătate, cum ar fi diabetul, care este un factor de risc pentru boala parodontală (care începe cu o inflamație a gingiilor și poate duce la pierderea dinților). Pacienții cu diabet zaharat de tip 2 au de două ori riscul de a dezvolta boli parodontale decât persoanele fără diabet. Mai mult, boala parodontală intensifică diabetul zaharat, astfel încât igiena orală meticuloasă poate contribui la îmbunătățirea controlului diabetului.

Dacă doriți să adăugați o apă de gură la rutina dumneavoastră de îngrijire orală sau dacă dentistul v-a recomandat o apă de gură pentru dumneavoastră sau pentru cineva din familie, veți putea obține cele mai multe beneficii de la acest produs doar dacă îl utilizați corect.

Ce este apa de gură?

O apă de gură nu înlocuiește o rutină obișnuită de igienă orală cu periaj de dinți de două ori pe zi și folosirea zilnică a aței dentare. Principala funcție a majorității apelor de gură este aceea de a împrospăta respirația, deși dacă suferiți de o respirație urât mirositoare (halitoză), trebuie să discutați cu medicul dentist despre alte modalități de a aborda cauzele problemei și de a vă gestiona condiția.

Acestea fiind spuse, unele tipuri de apă de gură, cum ar fi clătirea cu fluor, pot ajuta la protejarea dinților împotriva acizilor produși de bacteriile din placa dentară, dacă le folosiți după ce ați periat bine și ați curățat dinții cu ață dentară. Iar medicul dentist vă poate prescrie o clătire specifică a gurii sau un anumit tip de apă de gură dacă vă recuperați de la o infecție fungică sau de la o problemă cu gingiile.

Aspecte de reținut

Păstrați aceste aspecte în minte pentru a obține cele mai multe beneficii de la apa de gură:

• Se diluează dacă este necesar - Asigurați-vă că citiți eticheta de pe orice marcă de apă de gură pe care o alegeți. Mărcile diferite au concentratii diferite, iar unele pot recomanda diluarea lor cu apă. Amintiți-vă că dacă eticheta nu vă spune că trebuie diluată, atunci este posibil să nu beneficiați în întregime de efectele clătirii gurii dacă ingredientele care ucid germenii sunt la un nivel inferior.
• Apa de gură nu este un înlocuitor - Este esențial să rețineți că nicio apă de gură nu este un înlocuitor pentru rutina obișnuită de îngrijire orală, a periajului de două ori pe zi și utilizarea zilnică a aței dentare. Deci, chiar dacă medicul dentist recomandă sau prescrie o apă de gură, trebuie să urmați rutina completă de îngrijire orală pentru a menține sănătatea dentară bună.
• Uită-te la ceas - Una dintre cheile pentru a utiliza apa de gură în mod corect este de a clăti gura pentru perioada corectă de timp. Citiți eticheta produsului. Cele mai multe ape de gură recomandă să agitați produsul în interiorul gurii timp de 30 de secunde până la un minut, apoi să scuipați.

Cum se utilizează apa de gură cu fluor

Majoritatea dentiștilor cred că periajul de două ori pe zi cu o pastă de dinți cu fluor asigură suficient fluor pentru protecția împotriva cariilor. Dar, dacă sunteți predispus la carii, puteți folosi o apă de gură cu fluor, în plus față de periajul și curățarea dinților cu ață dentară.

Unele studii au arătat că clătirea cu apă de gură cu fluor poate suplimenta periajul zilnic cu paste de dinți fluorurate, în special în zonele în care apa potabilă nu este suplimentată cu fluor. Aceste clătiri sunt eficiente în întărirea smalțului dinților și protejarea dinților împotriva acizilor.

Pașii de urmat când utilizați clătirea cu fluor:

• Utilizați cantitatea potrivită - Folosiți cantitatea de clătire indicată pe etichetă sau conform instrucțiunilor medicului dentist.
• Agitați viguros - Păstrați-vă gura închisă și clătiți viguros așa cum este indicat pe etichetă.
• Scuipați - Nu înghițiți apa de gură. Fluorul poate fi toxic dacă înghițiți cantități suficiente de mari. Dacă îi permiteți copilului să utilizeze apă de gură, supravegheați-l pentru a vă asigura că o scuipă și că nu o înghite.
• Așteptați - Pentru a profita cât mai mult de o apă de gură cu fluor, evitați să mâncați, să beți sau să fumați timp de cel puțin 30 de minute pentru a nu îndepărta fluorura

Clătiri orale ca parte a igienei dentare

Un plan complet pentru igiena orală zilnică este centrat în jurul periajului pe dinți și al aței dentare, dar este posibil să doriți să luați în considerare și clătirile orale.

Clătirile orale pot conține o varietate de ingrediente care luptă împotriva bacteriilor din gură, inclusiv clorură de cetilpiridiniu (CPC), un ingredient pentru lupta împotriva germenilor care sa dovedit a fi sigur și eficient, deși un număr mic de persoane au raportat un gust temporar neplăcut după folosire.

Alte ingrediente pentru clătirea orală includ iodul de povidonă și uleiurile esențiale. Dar orice clătire orală vă poate ajuta să vă îmbunătățiți rutina zilnică de igienă dentară.

În ansamblu, folosind o apă de gură cu iod de povidonă, uleiuri esențiale sau clorhexidină reduce semnificativ placa și reduce indicatorii bacterieni ai gingivitei. O a patra apă de gură care conținea un extract din plante a contribuit la controlul plăcii, dar ameliorarea nu a fost semnificativă.

Studiile au arătat și că clătirile orale pot reduce mai mult placa și mai multe semne ale gingivitei atunci când sunt utilizate în plus față de periajul dinților, în comparație cu simplul periaj.

Cum funcționează apa de gură?

Răspunsul la întrebarea legată de ce face apa de gură variază în funcție de tipul de apă de gură. Unele împrospătează respirația, altele oferă un beneficiu anti-carii prin fluor, în timp ce altele conțin ingrediente care ucid germenii și ajută la prevenirea acumulării de placă bacteriană pe dinți.

Aveți multe opțiuni, iar apa de gură potrivită pentru dumneavoastră este cea care vă satisface nevoile de igienă dentară pentru sănătatea dinților și gingiilor, și preferințele de gust.

Pentru a vă ajuta să alegeți apa de gură corectă, amintiți-vă ce poate face acest produs, și păstrați următoarele puncte în minte:

• Alcoolul: da sau nu? - Alcoolul este o componentă a mai multor tipuri de apă de gură, care pot fi problematice dacă o cantitate mare este înghițită intenționat. Dacă doriți să cumpărați un tip de apă de gură pentru întreaga familie, iar gospodăria dumneavoastră include copii de vârstă școlară sau adolescenți, poate doriți să alegeți dintre produsele fără alcool. De asemenea, unii alcoolici în recuperare evită să utilizeze apa de gură cu alcool în îngrijirea zilnică orală din cauza potențialului de abuz.
• Sensibilitate - Unii oameni cred că ingredientele din apa de gură sunt iritante, în special persoanele care au gingii sensibile. De asemenea, persoanele care nu se plâng de regulă de gingiile sensibile pot observa că gurile lor sunt mai sensibile pentru o perioadă scurtă de timp dacă se recuperează de la o procedură dentară.
  Dacă aveți o gură sensibilă, luați în considerare o apă de gură fără alcool sau un produs natural în rutina de îngrijire orală. Apele de gură naturale conțin adesea ingrediente cum ar fi aloe vera și musetel pentru un efect liniștitor.
• Controlul plăcii - dacă doriți o apă de gură care nu numai că ajută la controlul respirației urâte, dar ajută la prevenirea acumulării de placă bacteriană pe dinți, căutați o apă de gură care conține ingrediente anti-placă.

Dacă nu sunteți sigur în legătură cu ce apă de gură ar satisface cel mai bine nevoile dumneavoastră de sănătate orală, adresați-vă dentistului sau igienistului dentar și cereți sugestii privind utilizarea de apă de gură în îngrijirea zilnică orală.

Există multe motive pentru care gingiile pot provoca mâncărimi, de la o reacție alergică, la probleme cu dinții. Care sunt cauzele posibile? Este mâncărimea gingiilor un semn de avertizare timpuriu care poate ajuta la prevenirea altor probleme de sănătate?

Gingiile sunt țesutul moale din jurul dinților care asigură o etanșare în jurul fiecărui dinte. Gingiile sănătoase sunt esențiale pentru protejarea dinților, iar mâncărimea este adesea un semn că bacteriile s-au format între dinți și gingii.

Gingiile cutanate sunt de obicei ușor de tratat, iar o buna igienă dentară poate preveni majoritatea problemelor.

În unele cazuri, mâncărimea poate fi un semn al unei probleme mai grave, cum ar fi boala gingiilor, astfel încât ar trebui să vizitați un dentist dacă simptomele persistă.

Simptome

Mâncărimea gingiilor poate avea o serie de cauze diferite, astfel încât alte simptome pot ajuta la determinarea problemei exacte:

• mâncarimea care afectează și cerul gurii poate fi o alergie;
• gingiile roșii, iritate sau inflamate pot indica primele etape ale bolii gingivale;
• durerea sau umflarea ar putea fi rezultatul unei leziuni sau a unui abces dentar;

Gingiile care sângerează ușor pentru o perioadă scurtă de timp sunt destul de frecvente, ca atunci când cineva începe să folosească pentru prima dată ața dentară;

Cu toate acestea, sângerarea regulată poate fi un semn al unei probleme pe care un medic dentist ar trebui să o verifice.

Cauze posibile

O cauză obișnuită a mâncărimii gingiilor este acumularea plăcii pe dinți și gingii. Placa este o peliculă lipicioasă găsită pe dinți care conține bacterii ce descompun unele dintre zaharurile simple găsite în alimente și băuturi.

Dacă placa se acumulează și rămâne pe dinți suficient de mult, ea poate începe să se întărească și să formeze tartru, care nu poate fi îndepărtat doar folosind ața dentară sau periuța de dinți.

Tartrul de sub linia gingiilor poate provoca iritarea și inflamarea acestora. Acest stadiu incipient al bolii gingivale se numește gingivită.

O reacție alergică ușoară poate de asemenea provoca mâncărime. Dacă cineva are guturai, poate suferi de asemenea de sindromul alergiei orale, care provoacă mâncărime sau umflarea gurii, feței, limbii sau gâtului după ce mănâncă fructe sau legume crude.

Dinții și gingiile sunt sensibile la modificările hormonale. Pentru femeile și fetele care se confruntă cu pubertatea, sarcina sau menopauza, modificările hormonale pot provoca mâncărimea gingiilor sau creșterea riscului de îmbolnăvire a gingiilor.

Dacă cineva și-a rănit dinții, gingiile sau gura, s-ar putea să experimenteze mâncărime pentru că tăieturile sau leziunile încep să se vindece.

Bruxismul este termenul medical pentru scrâșnitul dinților. Măcinarea poate provoca leziuni ale dinților și gingiilor, inclusiv înlăturarea smalțului sau înnegrirea gingiilor.

Gura uscată poate fi si ea o cauză obișnuită a mâncărimii gingiilor. Organismul ar trebui să producă în mod natural salivă suficientă pentru a menține gura umedă, dar anumite condiții medicale, medicamente sau alimentele pot împiedica acest lucru, ducând la un sentiment de uscăciune. Consumul de multă apă pe parcursul zilei ar trebui să oprească rapid mâncărimea gingiilor.

Cauzele mai puțin frecvente ale gingiilor chinuitoare includ:

• erupția dinților la copiii mai mici;
• apariția dinților la adulți cu vârsta cuprinsă între 17 și 21 de ani, când cresc de obicei măselele de minte;
• ulcerații, herpes oral sau infecții virale care pot afecta gingiile;
• abcese dentare;

Igiena dentară slabă este motivul care stă la baza multor cazuri de mâncărimi gingivale, deoarece dinții și gingiile nu sunt păstrate suficient de curate și se formează placa.

Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre cum să aveți grijă de dinți și gingii, remedii la domiciliu și când să căutați un tratament stomatologic.

Opțiuni pentru tratament și ajutor

Există câteva lucruri simple pe care oamenii le pot face acasă imediat pentru a ușura mâncărimea și unele iritații ale gingiilor:

• periajul dinților, folosirea aței dentare și utilizarea unei soluții de gură antibacteriane;
• clătirea gurii cu o soluție de apă sărată;
• administrarea unui antihistaminic, dacă mâncărimea a fost cauzată de o alergie;

Ar trebui consultat medicul dentist dacă mâncărimile persistă sau dacă sunt prezente alte simptome. Controlul inflamației și a infecției este cheia pentru a opri mâncărimea gingiilor.

Când să vizitați un medic stomatolog

Este important să vedeți un medic dentist dacă simptomele persistă, deoarece prima etapă a bolii gingiilor sau a gingivitei poate fi de obicei controlată și tratată cu ușurință. Un medic dentist va putea să vă consilieze cu privire la modificările aduse dietei și stilului de viață și să vă ofere îngrijire inițială, cum ar fi o curățare profesională.

Un medic dentist sau un igienist dentar va trebui să înlăture tartrul, deoarece acest lucru nu se poate face acasă. Acest proces este denumit scalare.

Nu există un test clar pentru sindromul alergiei orale, dar persoana în cauză ar trebui să fie capabilă să afle dacă suferă de aceasta alergie prin efectuarea unui test de alergie cutanată pentru polen sau prin discutarea istoricului simptomelor cu un medic.

Evitarea oricăror fructe sau legume crude care par a provoca reacția sau curățarea acestora de coajă înainte de a le mânca ar trebui să ajute.

Dacă rănile gurii sau bruxismul provoacă mâncărimi gingivale, purtarea unei guri de protecție care împiedică măcinarea dinților este probabil cea mai bună opțiune pentru a preveni deteriorarea ulterioară a dinților și a gingiilor.

Profilaxie

Cea mai importantă metodă de a preveni mâncărimile gingivale și problemele care pot fi asociate cu acestea este menținerea curată a dinților și a gingiilor.

O bună igienă dentară poate preveni o serie de probleme de sănătate, iar păstrarea dinților curați, fără plăci, este un prim pas ușor de făcut.

Medicii stomatologi din cadrul Stomalux recomandă spălarea dinților timp de 2 minute cu pastă de dinți cu fluorură de două ori pe zi și folosirea aței dentare o dată pe zi. Apa de gură poate fi de asemenea utilă pentru persoanele care au adesea probleme cu gingiile sau infecțiile.

Fumatul poate afecta negativ sănătatea orală, duce inclusiv la pătarea dinților sau încetinirea procesului de vindecare. Cercetările sugerează că fumatul poate de asemenea să crească riscul de îmbolnăvire a gingiilor, care poate fi semnalată de mâncărimile gingiilor.

Ca urmare, renunțarea la fumat poate fi un pas bun de prevenire.

Perspectivă

Mâncărimile gingivale sunt adesea un avertisment timpuriu bun al unei posibile probleme, cum ar fi boala gingivală. Modificările hormonale, medicamentele noi sau o reacție alergică pot provoca mâncărimi ale gingiilor. Ca urmare, această afecțiune poate fi temporară sau ușor de tratat la domiciliu.

Dacă ești îngrijorat sau ai simptome care durează mai mult de câteva zile după tratamentul la domiciliu, trebuie să consulți medicul dentist.

Dinții primesc adesea mai multă atenție decât gingiile, dar având grijă de gingii prin periaj, folosind ața dentară în mod regulat și prin observarea oricăror schimbări sau iritații, este cheia pentru o bună sănătate orală generală.

Articolul de față este un ghid informativ pentru tratamentele principale efectuate de medicii stomatologi din cabinetele Stomalux.

Punți dentare

O punte dentară este un înlocuitor fix pentru un dinte sau mai mulți dinți lipsă. Se face prin luarea unei amprente dentare a dinților din jur, care vor susține în cele din urmă puntea. O punte dentară este de obicei creată din metale prețioase și din porțelan și va fi fixată în gură (spre deosebire de protezele dentare, care pot fi îndepărtate).

Coroane dentare

O coroană dentară este un tip de capac care acoperă complet un dinte real. Este făcută fie din metal, fie din porțelan și metal, și este fixată în gură. Coroanele pot fi montate acolo unde un dinte s-a rupt, s-a ciobit sau a fost deteriorat, sau doar pentru a face dintele să arate mai bine. Pentru fixarea unei coroane, vechiul dinte va trebui să fie forat, astfel încât să fie ca un mic cui pe care va fi fixată coroana. Poate dura ceva timp pentru ca laboratorul să pregătească o coroană, astfel încât, probabil, nu veți avea coroana fixată în aceeași zi.

Plombe

Plombele sunt folosite pentru a repara o gaură a dintelui cauzată de degradare. Cel mai obișnuit tip de plombă este un amalgam, realizat dintr-un amestec de metale, inclusiv mercur, argint, staniu, cupru și zinc. Medicul dentist vă va oferi cel mai potrivit tip de plombă în funcție de nevoile dumneavoastră clinice. Acestea includ plombe albe, dacă este cazul.

Tratamentul canalelor radiculare

Tratamentul canalului rădăcinii (denumit și endodonție) abordează infecția din centrul unui dinte (din sistemul canalului radicular). Când aprovizionarea cu sânge sau a nervilor dintelui a devenit infectată, dacă nu se efectuează tratamentul canalului rădacinilor, infecția se va răspândi și poate fi necesară scoaterea dintelui. În timpul tratamentului, toată infecția este îndepărtată din interiorul sistemului canalului radicular. Canalul rădăcinii este umplut, iar dintele este sigilat cu o plombă sau cu o coroană pentru a-l împiedica să se infecteze din nou. Tratamentul canalului necesită de obicei două sau trei vizite la medicul dentist.

Curățare și șlefuire

Acesta este momentul în care dinții sunt curățați profesional de către igienist. Aceasta implică îndepărtarea cu grijă a depunerilor care se acumulează pe dinți (tartru).

Braces

Aparatul dentar (tratament ortodontic) îndreaptă sau mișcă dinții pentru a îmbunătăți aspectul dinților și modul în care aceștia funcționează.

Braces-urile pot fi detașabile, astfel încât să le puteți scoate și să le curățați, sau fixe, astfel încât acestea sunt lipite de dinți și nu le puteți scoate.

Ele pot fi realizate din metal, plastic sau ceramică. Suporturile invizibile sunt realizate dintr-un material plastic transparent.

Citiți mai multe despre aparate dentare (ortodonția)

Înlăturarea maselei de minte

Măselele de minte cresc în spatele gingiilor și sunt ultimii dinți care apar, de obicei în adolescența târzie sau în jurul vârstei de douăzeci de ani. Majoritatea oamenilor au patru masele de minte, câte una în fiecare colț.

Uneori, măselele de minte pot apărea într-un unghi sau se pot bloca și apar doar parțial. Măselele de minte care cresc în acest fel sunt cunoscute ca fiind afectate.

Măselele de minte afectate pot fi îndepartate la Stomalux.

Implanturi dentare

Implanturile sunt o alternativă fixă la protezele detașabile. Acestea ar putea fi singura opțiune în cazul în care pierderea unuia sau a mai multor dinți a făcut ca gura să se micșoreze, astfel încât să nu mai poată sprijini protezele dentare. Puteți utiliza implanturi pentru a înlocui doar un singur dinte sau mai mulți dinți. Pentru a fixa un implant, șuruburile din titan sunt forate în osul maxilarului pentru a susține o coroană, o punte sau o proteză. Piesele de schimb necesită timp pentru pregătire. Acest lucru se întâmplă pentru că este nevoie să ne asigurăm că implanturile se potrivesc în gură și între ceillalți dinți în mod corespunzător. Prin urmare, este posibil ca acestea să nu fie disponibile la prima vizită la medicul dentist.

Aflați mai multe despre implanturile dentare

Protezele dentare sau dinții falși

Mai frecvent cunoscute sub denumirea de dinți falși, protezele sunt montate în locul dinților naturali. Un set complet este folosit pentru a înlocui toți dinții. Un set de părți este utilizat pentru a înlocui unul sau mai mulți dinți lipsă. Protezele dentare sunt realizate la comandă folosind amprente (mulaje) din gingiile tale. Ele sunt de obicei confecționate din metal sau plastic. Acestea sunt detașabile, astfel încât să le puteți curăța, deși protezele parțiale pot fi curățate în același timp cu ceilalți dinți în timpul periajului. Proteza completă trebuie eliminată și înmuiată într-o soluție de curățare. Protezele dentare sunt importante dacă vă pierdeți dinții naturali, deoarece pierderea dinților face dificilă mestecarea mâncării, ceea ce va afecta în mod negativ dieta și poate cauza mușchii faciali să se îndoaie.

Dinți stricați sau ciobiți

Este obișnuită ruperea, ciobirea sau stricarea unui dinte. În cazul în care dintele este doar ciobit, faceți o programare la clinică pentru a fi slefuit și umplut, sau pentru a avea aplicată o coroană. Dacă dintele a fost rupt sau distrus, consultați imediat medicul dentist. Medicul dumneavoastră dentist poate recomanda o proteză sau o punte dentară. Dacă aveți nevoie de un implant, veți primi o propunere de tratament. Tratamentul de orice tip poate fi asigurat de un dentist din clinca noastră.

Albirea dinților

Albirea dinților implică propriu-zis înalbirea acestora pentru a le da o culoare mai deschisă. Albirea dinților nu vă poate face dinții de un alb strălucitor, dar pot lumina culoarea existentă cu mai multe nuanțe. Albirea standard a dinților implică mai multe vizite la dentist plus sesiuni la domiciliu purtând o gură de protecție care conține un gel de albire. Întregul proces durează câteva luni. O nouă procedură, numită albire cu laser sau albire profesională se face la clinica noastră și durează aproximativ o oră.

Citiți mai multe despre albirea dinților

Fațete dentare

Fațetele dentare sunt efectiv niște “fețe noi” pentru dinți care ascund un dinte decolorat (mai degrabă decât deteriorat). Pentru a monta o fațetă dentară, partea din față a dintelui este îndepărtată puțin. Este luată o amprentă a dintelui și este montat un strat subțire de porțelan pe partea din față a dintelui (similar cu modul în care sunt aplicate unghiile false).

Dinții și structura gurii joacă roluri importante în capacitatea noastră de a mânca, de a vorbi și de a rămâne sănătoși.

Cei mai mulți dintre noi iau dinții ca atare - până în momentul acela când ceva nu merge bine. Nu numai că dinții ne ajută să mestecăm și să înghițim mâncarea, dar ei joacă de asemenea un rol important în vorbire și ne influențează în general sănătatea. Îmbunătățindu-vă cunoștințele despre sănătatea dentară, veți face primul pas spre a oferi dinților atenția pe care o merită.

Dezvoltarea dinților

Oamenii au două seturi de dinți: dinții primari (sau dinți de lapte) și dinții permanenți (adulți), care se dezvoltă în etape. Deși calendarul este diferit, dezvoltarea fiecăruia dintre aceste seturi de dinți este similară. Iată câteva lucruri despre cum se dezvoltă dinții:

• Dinții au tendința de a erupe într-o manieră simetrică, ceea ce înseamnă că molarul de sus din partea stângă ar trebui să crească în aproximativ aceeași perioadă ca molarul de sus din dreapta.
• Dezvoltarea dinților începe cu mult înainte ca primul dinte să devină vizibil. De exemplu, primul dinte al unui copil apare la aproximativ șase luni, dar dezvoltarea acestor dinți începe de fapt în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină.
• Coroana unui dinte se formează prima, în timp ce rădăcinile continuă să se dezvolte chiar și după ce dintele a erupt.
• Cei 20 de dinți primari sunt în poziție între 2 ani jumătate și 3 și rămân până la vârsta de 6 ani. Între vârsta de 6 și până la 12 ani, acești dinți primari încep să cadă pentru a face loc setului permanent de dinți.
• Dinții adulți încep să crească la vârste între 6 și 12 ani. Majoritatea adulților au 32 de dinți permanenți.

Părțile dintelui

Un dinte este împărțit în două părți de bază: coroana, care este partea vizibilă, albă a dintelui și rădăcina, pe care nu o puteți vedea. Rădăcina se extinde sub linia gingiilor și ajută la ancorarea dintelui în os. Dinții dumneavoastră conțin patru tipuri de țesuturi și fiecare are un rol diferit. Acestea includ:

• Smalțul - Aceasta este substanța vizibilă care acoperă coroana dinților. Mai dur decât osul, smalțul protejează țesuturile vitale din dinte. Smalțul dintelui este alcătuit din hidroxiapatită, fosfor și calciu.
• Dentina - Sub smaltul dintelui găsiți dentina, care este calcificată și arată asemănător cu osul. Dentina nu este la fel de dură ca smalțul, deci există un risc mai mare de dezintegrare în cazul în care smalțul va fi îndepărtat.
• Cementul - Acest țesut acoperă rădăcina dintelui și îl ajută să o ancoreze în os. Este mai moale decât smaltul și dentina; cea mai bună modalitate de a proteja acest țesut moale de degradare este prin îngrijirea gingiilor. Cementul dentar are o culoare galben deschis și este de obicei acoperit de gingie și os. Dar cu o îngrijire dentară inadecvată, gingiile se pot îmbolnăvi și se pot reduce, expunând cementul la plăci dăunătoare și la bacterii.
• Pulpa - Se găsește în centrul dintelui și conține vasele de sânge, nervii și alte țesuturi moi care livrează nutrienți și semnale către dinți.

Tipurile de dinți și rolul lor

Dinții vă ajută să vă mestecați mâncarea, făcând mai ușoară digestia. Fiecare tip de dinte are o formă ușor diferită și efectuează o altă activitate. Tipurile de dinți includ:

• Incisivii - Incisivii sunt cei opt dinți din față (patru pe partea de sus și patru pe partea de jos). Aceștia sunt dinții pe care îi folosiți pentru a mușca din alimente. Incisivii sunt de obicei primii dinți care au erupt - la aproximativ 6 luni pentru dinții de lapte și între vârstele de 6 și 8 ani pentru setul de adulți.

• Caninii - Cei patru canini (colții) sunt următorul tip de dinți care se dezvoltă. Aceștia sunt cei mai ascuțiti dinți și sunt folosiți pentru a rupe și a sfâșia alimentele. Caninii primari apar, în general, între 16 și 20 de luni, iar caninii de sus erup cu puțin înaintea câinilor inferiori. În ce privește dinții permanenți, ordinea este inversată, cu caninii de jos erupând în jurul vârstei de 9 ani și cei de sus care apar între 11 și 12 ani.
• Premolarii - Premolarii sunt folosiți pentru mestecarea și măcinarea alimentelor. Adulții au patru premolari pe fiecare parte a gurii - doi pe partea superioară și doi pe maxilarul inferior. Nu există premolari primari; primii premolari apar în jurul vârstei de 10 ani, iar următorii premolari erup aproximativ un an mai târziu. Aceștia iau locurile primului și celui de-al doilea molar primar (descriși mai jos).
• Molarii - Molarii sunt, de asemenea, utilizați pentru mestecarea și măcinarea alimentelor. Molarii primari, de asemenea cunoscuți ca molarii de lapte, apar între 12 și 28 de luni și sunt înlocuiți de primul și al doilea premolar (patru superiori și patru inferiori) descriși mai sus.
  Molarii permanenți (de asemenea, patru superiori și patru inferiori) nu înlocuiesc nici un dinte primar, ci vin în spatele tuturor, în partea din spate a maxilarului. Primii molari permanenți erup în jurul vârstei de 6 ani (înainte ca molarii primari să cadă), în timp ce al doilea set de molari apar între vârstele de 11 și 13 ani.
• Al treilea molar - Al treilea molar este cunoscut sub numele de măsea de minte. Aceștia sunt ultimii dinți care se dezvoltă și nu erup în mod obișnuit până la vârsta de 18-20 de ani. La unii oameni nu se dezvoltă niciodată al treilea molar. Pentru cei la care totuși apar, acești molari pot cauza aglomerarea dinților și trebuie să fie îndepărtați. Dacă nu erup în totalitate, se spune că aceștia sunt afectați și sunt în mod obișnuit eliminați.

Gura ta este importantă, așa că ar trebui să acorzi atenție dinților și să ai grijă de sănătatea ta orală. Pentru o bună sănătate dentară, periați și curățați-vă dinții în mod regulat, nu fumați, aveți o dietă sănătoasă și vizitați în mod regulat medicul dentist pentru curățarea dentară și verificări. O gură sănătoasă duce la un corp sănătos - și un zâmbet frumos.

Un dinte este considerat "mort" atunci când nu mai există flux de sânge în interiorul acestuia.

Atât cariile dentare, cât și o leziune la nivelul gurii poate provoca moartea unui dinte. În acest articol, ne uităm la simptomele comune, precum și la modul în care un dinte mort poate fi tratat și prevenit.

Ce este un dinte mort?

Dintele este format din trei straturi - email, dentină și pulpă. Pulpa conține vasele de sânge și nervii.

Nervii morți din pulpă pot duce la un dinte mort. Un dinte mort, de asemenea, nu va mai avea nici un flux de sânge în el.

Un nerv mort dintr-un dinte este denumit uneori pulpă necrotică sau un dinte fără pulpă.

Simptome

Nu este întotdeauna ușor să identificați un dinte mort doar dacă îl priviți. Doar un medic dentist va fi capabil să-l diagnosticheze, motiv pentru care vizitele regulate la dentist sunt importante.

Există totuși două simptome principale ale unui dinte mort, care pot ajuta la autodiagnosticare: durerea și modificarea culorii.

Durere

Un dinte care este mort sau pe moarte poate duce la un nivel diferit de durere, de la aproape inexistent la extrem de dureros. Nervul pe moarte sau o infecție provoacă de obicei o creștere a durerii.

Unii oameni se întreabă de ce simt durere dacă nervul e mort. Cu toate acestea, durerea nu vine din interiorul dintelui, ci din extremitățile foarte sensibile ale nervilor din jurul dintelui, numită membrană parodontală.

Bacteriile și resturile nervoase moarte, sau puroiul, se acumulează în cavitatea pulpei din interiorul dintelui și presează membrana parodontală, ceea ce poate provoca dureri imense.

Dacă există o infecție, se poate transforma într-un abces și poate produce alte simptome, inclusiv:

• gust neplăcut
• miros urât
• umflătură
• un coș pe gingie

Modificarea culorii

În cazul în care dintele este mort, acesta va deveni de cele mai multe ori mai închis la culoare, iar o persoană poate observa o decolorare galbenă, gri sau neagră.

O schimbare de culoare apare, de obicei, deoarece celulele roșii ale sângelui mor. Acesta este un efect foarte asemănător cu vânătăile.

Decolorarea se va întâmpla, de obicei, dacă un dinte mort nu este tratat și se va accentua în timp.

Cauze

Există două cauze principale ale unui dinte mort: cariile dentare și traumele dintelui.

Caria dentară

Cariile dintelui încep pe stratul exterior al dintelui, dar în timp pot provoca cavități care pătrund în straturile adânci.

Dacă aceste cavități sunt lăsate netratate, ele pot ajunge în cele din urmă la pulpă și pot crea o cale pentru ca bacteriile să pătrundă în dinte și să provoace moartea nervului.

Pulpa sănătoasă va avea un răspuns inflamator la bacterii pentru a încerca să lupte împotriva infecției, dar celulele albe din sânge nu o pot ține departe prea mult timp.

Presiunea din interiorul pulpei va crește, provocând întreruperea alimentării cu sânge, înfometarea nervului și uciderea pulpei. Acest lucru poate provoca dureri intense.

Trauma dintelui

Dacă există o traumă fizică a dintelui, cum ar fi una provocată de un accident sportiv sau o cădere, atunci vasele de sânge se pot sparge sau poate fi întreruptă alimentarea cu sânge a dintelui.

În cele din urmă, deoarece nu există sânge care circulă spre dinte, nervul și alte țesuturi vii din pulpă vor muri.

Tratament

Tratamentul timpuriu al unui dinte mort este vital. Dacă i se permite unei infecții bacteriene să crească, aceasta se poate muta la rădăcina dintelui și va începe să atace maxilarul și alți dinți.

Chiar dacă o persoană nu simte durerea la început, dacă aceasta bănuiește că are un dinte mort, ar trebui să solicite sfatul medicului, deoarece ar putea deveni extrem de dureros.

O radiografie va ajuta adesea un dentist să diagnosticheze un dinte mort.

Există două opțiuni pentru tratamentul unui dinte mort: extracția sau tratamentul de canal.

Extracţia

Dacă medicul dentist nu are posibilitatea să repare dintele, este posibil să fie nevoit să-l îndepărteze. Acesta este motivul pentru care tratamentul timpuriu este atât de important.

Extragerea dinților este o procedură simplă, care este relativ ieftină și nedureroasă. Ulterior, un medic dentist poate înlocui dintele cu o punte fixă, un implant sau un alt dinte protetic.

Tratamentul de canal

Stomatologii evită pe cât posibil îndepărtarea dinților, așa că mai întâi recomandăm un tratament de canal.

De asemenea cunoscut sub numele de tratament endodontic, tratamentul la nivel de canal radicular are scopul de a curăța toate infecțiile de la dinte și rădăcină. Zona este apoi curățată și sigilată pentru a încerca și pentru a preveni o infecție ulterioară.

Tratamentul canalului este un proces îndelungat și persoana care îl va face va trebui să viziteze dentistul de mai multe ori înainte ca tratamentul să se finalizeze.

Odată ce infecția a fost eliminată, medicul dentist va umple permanent dintele. Un dinte mort poate fi în continuare funcțional după tratament, deoarece cea mai mare parte a dintelui este încă intactă.

Cu toate acestea, deoarece dinții morți pot fi mai fragili, este posibil ca unii oameni să aibă nevoie de o coroniță dentară care să asigure un suport suplimentar și o rezistență suplimentară a dintelui.

Stomatologii evită pe cât posibil îndepărtarea dinților, așa că mai întâi recomandăm un tratament de canal.

O radiografie va ajuta adesea un dentist să diagnosticheze un dinte mort.

Profilaxie

Medicii dentiști Stomalux le recomandă oamenilor să urmeze o rutină zilnică pentru îngrijirea dentară:

• perierea dinților cu pastă de dinți cu fluor înaintea patului și cel puțin o dată în plus în timpul zilei
• curățarea printre dinți cu ață dentară sau o perie interdentară cel puțin o dată pe zi
• evitarea mancărurilor și băuturilor zaharoase
• controale dentare regulate

Prevenirea traumatismelor dintelui nu este întotdeauna ușoară, deși este recomandată folosirea unei proteze pentru protecția dinților de către persoanele care fac anumite sporturi.

De asemenea, ar trebui să se evite mestecarea gheții și deschiderea lucrurilor cu dinții. Persoanele care își scrâșnesc dinții noaptea ar putea considera folosirea unei gutiere în timpul somnului.

Unul dintre cele mai notabile progrese tehnologice în stomatologie este dezvoltarea implanturilor dentare. Înainte de apariția acestora, singurele opțiuni disponibile pentru persoanele care au pierdut un dinte erau punțile dentare sau protezele. Implanturile dentare oferă o soluție atrăgătoare și confortabilă pentru cei care și-au pierdut un dinte din cauza cariilor sau a unui accident, fiind o opțiune permanentă de înlocuire care arată și se simte ca un dinte real.

De ce implantul dentar?

Diferența dintre aceste opțiuni constă în faptul că dinții adevărați contribuie la păstrarea intactă a maxilarului, în timp ce punțile și protezele parțiale pot să dăuneze restului dinților. Punțile fixe necesită tăierea unei structuri dentare bune din dinții adiacenți, iar protezele parțiale necesită alte dinți pentru a le ține în loc. Acești dinți sunt puternic slăbiți de presiunea produsă de mestecat. Durata medie de viață a unei punți dentare este de 5-10 ani, iar rata de eșec a dinților care susțin o punte sau o proteză parțială este de aproximativ 30%. În ceea ce privește protezele întregi, acestea pot aluneca și pot restrânge tipurile de alimente pe care le puteți consuma.

Atunci când un implant înlocuiește un dinte, totuși, implantul asigură o stabilitate a maxilarului fără a afecta dinții. Implanturile dentare elimină problemele asociate cu alte metode de înlocuire și permit oamenilor să mănânce ceva cu încredere.

Avantajele implanturilor dentare

Deoarece un implant dentar se simte și arată ca un dinte normal, el poate face minuni pentru stima de sine a pacientului. Multe persoane care se fereau să zâmbească din cauza unui spațiu lăsat de un dinte pierdut se simt perfect confortabil după un implant dentar. Dincolo de aspect, un implant dentar face de asemenea să îi fie mai ușor să mănânce și să vorbească, deoarece un șurub de titan securizat direct în maxilar ține implantul în loc. Astfel, un implant nu se slăbește ca o proteză. Implanturile dentare aduc beneficii, de asemenea, sănătății orale generale, deoarece nu trebuie să fie ancorate la alți dinți, cum sunt punțile dentare.

Tratament

Implantul este plasat prin efectuarea mai întâi a unei tăieturi în țesutul gingival pe locul dintelui lipsă. Apoi se pregătește osul folosind burghie de dimensiuni diferite, după care implantul este înșurubat în os iar apoi țesutul gingival este cusut la loc. Această procedură poate fi efectuată sub anestezie locală sau sedare și ar trebui să fie o operație nedureroasă. Implantul trebuie să stea timp de patru luni, înainte ca dinții să poată fi plasați, dar există unele situații în care implantul poate fi folosit ca un dinte. Plasarea cu succes a implanturilor dentare necesită o abordare de echipă de la un chirurg oral, care plasează chirurgical implantul și un dentist restaurator care face dinții.

Persoanele de toate vârstele pot avea implanturi, cu excepția copiilor în creștere. Chiar dacă suferiți de o pierdere osoasă datorată unei boli gingivale, există proceduri de altoire osoasă care pot fi efectuate astfel încât implanturile să poată fi plasate. Persoanele cu afecțiuni medicale existente pot avea, de asemenea implanturi dacă sunt controlate condițiile lor. Medicul dentist de familie sau chirurgul oral vă poate evalua starea dumneavoastră și vă poate informa ce tratament trebuie utilizat.

Rata de succes a implanturilor

Succesul implantului dentar poate depinde de localizarea dinților lipsă, dar rata medie de succes pe termen lung este mai mare de 95%. Deoarece implantul pătrunde în osul maxilarului și gingie, este posibil ca anumite persoane să nu fie potrivite pentru procedură, cum ar fi cele care fumează sau suferă de diabet. Medicul dentist va putea să evalueze dacă implanturile dentare sunt potrivite pentru dumneavoastră.

Îngrijirea unui implant dentar

Sunt necesare obiceiuri bune de sănătate orală pentru ca implantul să fie un succes. Dinții trebuie să fie curățați cu ață dentară și periați, iar vizitele dentare trebuiesc făcute regulat. Dacă vă lipsește un dinte și credeți că un implant dentar ar putea fi soluția potrivită pentru dumneavoastră, începeți prin a consulta unul din medicii noștri dentiști.

Ar mai trebui să știți că dacă considerați un implant, trebuie să aveți gingii sănătoase și un os adecvat pentru a susține implantul. Dacă osul este prea subțire sau prea moale și nu poate suporta un implant, este posibil să aveți nevoie de o grefă osoasă. Ori dacă nu este suficientă înălțimea osului în maxilarul sperior sau sinusurile sunt prea aproape de maxilar, este posibil să aveți nevoie de o ridicare a sinusurilor.

Dacă aveți proteze dentare sau dinții lipsesc, implanturile vă pot îmbunătăți calitatea vieții și vă pot da încredere atunci când mâncați sau zâmbiți. Ele sunt ușor de întreținut prin periaj și folosirea aței dentare, la fel ca dinții naturali.
Vă încurajăm să ne contactați pentru a discuta despre opțiunile dumneavoastră.

Gingivita este inflamația gingiilor. Se întâmplă frecvent din cauza bacteriilor care se acumulează pe suprafața dinților; acest tip de inflamație se numește gingivită indusă de placă. Gingivita este un tip nedistructiv al bolii parodontale. Însă dacă este lăsată netratată, gingivita poate progresa până la parodontoză, care este mult mai gravă și poate duce în cele din urmă la pierderea dinților.

O persoană cu gingivită va avea gingii roșii și umflate, și cel mai probabil vor sângera când își perie dinții. În general, gingivita se rezolvă cu o bună igienă orală - periaj mai lung și mai frecvent, precum și folosirea aței dentare. Unii oameni consideră că folosirea unei ape de gură antiseptice, alături de o periere adecvată a dinților și de folosirea aței dentare ajută de asemenea.

În cazuri ușoare de gingivită, pacienții pot nici să nu realizeze că au această problemă, deoarece simptomele sunt ușoare. Cu toate acestea, condiția ar trebui luată în serios și adresată imediat.

Există două categorii principale de boli gingivale:

• Boala gingivală indusă de placa dentară
• Gingivita cauzată numai de placă
• Gingivita cauzată de factori sistemici
• Gingivita cauzată de medicamente
• Gingivita cauzată de malnutriție

• Leziunile gingivale care nu sunt induse de placă
• Bolile gingivale - cauzate de o bacterie specifică
• Bolile gingivale - cauzate de un virus specific
• Bolile gingivale - cauzate de o ciupercă specifică
• Bolile gingivale - cauzate de factori genetici
• Inflamații ale gingiilor cauzate de condiții sistemice
• Inflamații ale gingiilor cauzate de leziuni traumatice
• Inflamații ale gingiilor cauzate de reacțiile la organismele străine
• Inflamații ale gingiilor fără cauze cunoscute

Care sunt semnele și simptomele gingivitei?

Un simptom este ceva pe care pacientul îl simte și îl descrie, cum ar fi gingiile dureroase, în timp ce un semn este ceva pe care toată lumea, inclusiv doctorul sau asistenta medicală îl poate vedea, cum ar fi umflarea.

În cazuri ușoare de gingivită poate să nu apără vreun disconfort sau alte simptome vizibile.

Semnele și simptomele gingivitelor pot include:

• Gingii roșii sau violet
• Gingii delicate și, uneori, dureroase la atingere
• Gingii care sângerează la spălarea pe dinți sau foloseirea aței dentare
• Halitoza (respirație urâtă)
• Inflamația (gingiile umflate)
• Gingii răsucite
• Gingii moi

Care sunt cauzele gingivitei?

Acumularea plăcii și a tartrului

Cea mai frecventă cauză a gingivitei este acumularea de placă bacteriană între și în jurul dinților, care declanșează un răspuns imun, care la rândul său poate duce la distrugerea țesutului gingival și, eventual, la alte complicații, inclusiv pierderea dinților.

Placa dentară este un biofilm care se acumulează natural pe dinți. Se formează de obicei prin colonizarea bacteriilor care încearcă să rămână pe suprafața netedă a unui dinte. Unii experți spun că ar putea ajuta la protejarea gurii de colonizarea microorganismelor dăunătoare. Cu toate acestea, placa dentară poate provoca, de asemenea, carii dentare și probleme parodontale, cum ar fi gingivita și parodontita cronică.

Atunci când placa nu este îndepărtată în mod corespunzător, aceasta determină o acumulare de calculus (tartru - are o culoare galbenă) la baza dinților, lângă gingii. Tartrul este mai greu de îndepărtat și poate fi îndepărtat numai profesional.

Placa și tartrul irită în cele din urmă gingiile.

Gingivita mai poate avea și alte cauze, printre care:

• Modificări hormonale - care pot apărea în timpul pubertății, menopauzei, ciclului menstrual și sarcinii. Gingia poate deveni mai sensibilă, crescând riscul de inflamație.
• Unele boli - cum ar fi cancerul, diabetul și HIV, sunt legate de un risc mai mare de apariție a gingivitei.
• Medicamentele - sănătatea orală poate fi afectată de unele medicamente, mai ales dacă fluxul salivar este redus. Fenitoina (anticonvulsivant) și unele medicamente anti-angină pot provoca, de asemenea, o creștere anormală a țesutului gingival.
• Fumatul - fumătorii obișnuiți dezvoltă mai frecvent gingivită în comparație cu nefumătorii.
• Istoricul familiei - experții spun că persoanele ale căror părinți au sau au avut gingivită, au un risc mai mare de a dezvolta ei înșiși.

Diagnosticarea gingivitei

Un medic dentist sau un igienist oral verifică simptomele gingivitei, cum ar fi placa și tartrul în cavitatea bucală.

De asemenea, poate fi recomandată verificarea semnelor de parodontoză; Acest lucru se poate face prin raze X sau examinare parodontală.

Care sunt opțiunile de tratament pentru gingivită?

Dacă pacientul este diagnosticat din timp, iar tratamentul este prompt și adecvat, gingivita poate fi stopată cu succes.

Tratamentul implică îngrijirea de către un medic dentist și procedurile de urmărire efectuate de pacient la domiciliu.

Tratamentul gingivitei alături de un profesionist dentar:

• Placa și tartrul sunt îndepărtate. Aceasta se numește scalare. Unii pacienți pot găsi scalarea inconfortabilă, mai ales dacă acumularea de tartru este extinsă sau gingiile sunt foarte sensibile.
• Profesionistul dentar îi explică pacientului importanța igienei orale și cum să-și perie efectiv dinții, precum și despre folosirea de ața dentară
• Monitorizarea periodică a pacientului, cu o curățare suplimentară, dacă este necesar
• Fixarea dinților astfel încât igiena orală să poată fi efectuată în mod eficient. Unele probleme dentare, cum ar fi dinții strâmbi, coroanele sau punțile greșite, pot face mai grea îndepărtarea corectă a plăcii și tartrului (ele pot, de asemenea, să irite gingiile).

Ce poate face pacientul acasă:

• Perie dinții cel puțin de două ori pe zi
• Rețineți că, în majoritatea cazurilor, periuțele de dinți electrice fac o treabă mai bună decât o putem face singuri
• Folosește ața dentară cel puțin o dată pe zi
• Clătește cu regularitate gura cu o apă de gură antiseptică. Cereți medicului dentist să vă recomande una.

Care sunt posibilele complicații ale gingivitei?

În marea majoritate a cazurilor, dacă gingivita este tratată și pacientul respectă instrucțiunile medicului dentar, nu există complicații. Cu toate acestea, în cazul în care condiția este lăsată netratată, boala gingiilor se poate răspândi și afectează țesutul, dinții și oasele, ceea ce duce la parodontoză.

Posibilele complicații ale gingivitei pot include:

• Abces în gingie
• Abces în oasele maxilarului
• Infecție în osul maxilarului sau în gingie
• Parodontită - aceasta este o condiție mai gravă care poate duce la pierderea dinților
• Gingivita recurentă
• Tulburări ale gurii - ulcerații ale gingiilor cauzate de infecții bacteriene

Mai multe studii au legat bolile de gingii, cum ar fi parodontita, de boli cardiovasculare, inclusiv atacul de cord sau accidentul vascular cerebral. Alte rapoarte au descoperit o asociere cu riscul bolii pulmonare.

Dacă ai probleme cu gingiile, te dor, sunt inflamate sau sângerează când te speli pe dinți, te încurajăm să ne contactezi pentru a programa o consultație.
Medicii noștri te pot ajuta să tratezi gingivita.

Dacă aveți dinți strâmbi și / sau o mușcătură necorespunzătoare (o ocluzie deschisă sau una adâncă), există o varietate de tratamente care pot ajuta la îndreptarea dinților, inclusiv aparate dentare și retainere.

Mulți dentiști generaliști fac alinierea de bază și ortodonția, dar medicii ortodontiști se specializează în corectarea neregulilor dinților.

Medicul dentist sau ortodontul pe care îl alegeți va pune întrebări despre sănătatea dumneavoastră, va efectua un examen clinic, va lua mulajul dinților, va face fotografii ale feței și dinților și va efectua raze X ale gurii și capului. Un plan de tratament adecvat se face pe baza analizei informațiilor colectate.

În unele cazuri, un aparat de contenție detașabil va fi tot ceea ce este necesar. În alte cazuri mai rare (în special atunci când există o ocluzie mai gravă), poate fi necesară o intervenție chirurgicală. În cele mai multe cazuri, totuși, va fi necesar un aparat dentar.

Ce tipuri de aparate dentare sunt disponibile?

Dacă aparatul dentar este într-adevăr soluția pentru dumneavoastră., dentistul sau ortodontul vă va prescrie un aparat specific nevoilor. Acestea pot fi formate din benzi, fire și alte aparate de corecție fixe sau detașabile. Nu este nici o metodă care să funcționeze pentru toată lumea.

Cum funcționează aparatele dentare?

În ansamblul lor, aparatele dentare funcționează prin aplicarea presiunii continue pe o perioadă de timp pentru a mișca încet dinții într-o anumită direcție. Pe măsură ce dinții se mișcă, osul își schimbă forma în timp ce se aplică presiune.

Aparatele dentare sunt formate din următoarele componente:

• Bracket-urile(brackets) sunt piese mici, metalice, care sunt aplicate direct pe partea din față a fiecărui dinte cu un agent dentar special de lipire sau sunt atașate benzilor ortodontice. Bracke-urile se comportă ca niște mânere, și sunt prevăzute cu un șanț ce permite susținerea arcurilor care mișcă dinții. Există mai multe tipuri de brackets, inclusiv din oțel inoxidabil și ceramică de culoarea dinților sau din plastic, care sunt adesea alese deoarece sunt mai puțin evidente. Ocazional, bracket-urile sunt cimentate în spatele dinților, pentru a le ascunde.
• Arcurile se atașează de brackets și le leagă între ele aplicând forța necesară pentru a deplasa dinții în poziția corectă (arcul împinge, trage, deschide sau închide spațiile dintre dinți). Arcurile pot fi din metal și pot fi colorate sau transparente.
• Ligadurile sunt inele mici de cauciuc sau fire subțiri, care fixează arcurile în fiecare bracket. Ele pot fi transparente, metalice sau colorate. De obicei se folosesc cele elastice, sunt mai flexibile și nu irită gingia.
• Elasticile sau benzile de cauciuc se atașează la cârligele de pe brackets și se poartă între dinții superiori și inferiori în diferite moduri. Aplică presiune pentru a mișca dinții de sus în direcția inversă dinților inferiori pentru a obține o potrivire perfectă a fiecărui dinte. Se aplică în anumite etape ale tratamentului și sunt folosite pentru a realiza mişcări dentare individuale ori alinierea arcadelor.
• Disjunctorul este dispozitivul aplicat în interiorul cavității bucale utilizat pentru a muta molarii superiori pentru a corecta discrepanțele mușcăturilor și de asemenea, pentru a crea spațiu dinților aglomerați.

Noile "mini-aparate dentare", care sunt mult mai mici decât cele tradiționale, pot fi o opțiune pentru unii. Există și o altă metodă de îndreptare a dinților care utilizează dispozitive de fixare detașabile din plastic, care pot funcționa și atunci când aglomerarea dinților nu este prea severă. Ortodontul va discuta cu dumneavoastră despre diferitele tipuri de aparate dentare și va determina care ar fi cea mai bună opțiune pentru situația dvs.

Cât timp va trebui să port aparatul dentar?

Timpul necesar pentru purtarea aparatului variază de la o persoană la alta, în funcție de gravitatea problemei, spațiul disponibil, distanța pe care trebuie să o urmeze dinții, sănătatea dinților, a gingiilor și a osului suport, și de cât de îndeaproape urmează pacientul instrucțiunile. În medie, totuși, odată ce aparatul este pus în funcțiune, acesta trebuie purtat în mod obișnuit de la un an la trei ani. După ce este înlăturat, majoritatea pacienților vor trebui să poarte tot timpul un retainer pentru primele șase luni, apoi numai în timpul somnului pentru mulți ani.

Cât de des trebuie să văd medicul ortodont în timpul tratamentului?

Ortodontul dumneavoastră va dori să vă vadă aproximativ în fiecare lună, pentru a se asigura că aparatul exercită o presiune constantă asupra dinților. Pentru a crea mai multă tensiune și presiune asupra dinților, ortodontul va face ajustări în firele, arcurile sau benzile de cauciuc ale aparatului. În unele cazuri, doar aparatul dentar nu este suficient pentru a îndrepta dinții sau a muta maxilarul. În aceste situații, poate fi necesar ca un aparat extern, cum ar fi un arc facial (head-gear) ortodontic sau o mască Delaire, să fie purtat acasă seara sau în timpul nopții.

Va fi dureroasă purtarea aparatului dentar?

Unele din ajustările pe care ortodontul le va face aparatului vă pot face să simțiți dureri sau un disconfort în cavitatea bucală. Atunci când este necesar, medicamentele de reducere a durerii, cum ar fi Ibuprofen sau Aulin, pot ajuta la ameliorarea durerii. Dacă întotdeauna simțiți foarte multă durere după ajustarea aparatului, discutați cu ortodontul despre asta; acesta ar putea să facă ajustările puțin diferit.

Vârsta poate afecta succesul aparatului?

Procesul mecanic utilizat pentru a mișca dinții cu apratulu dentar este același la orice vârstă. Așadar, beneficiile tratamentelor ortodontice sunt disponibile atât copiilor cât și adulților care doresc să-și îmbunătățească aspectul și mușcătura. Diferențele principale dintre tratamentele la adulți și copii sunt că anumite corecții la adulți pot necesita mai mult decât purtearea aparatului dentar și tratamentele pot dura mai mult, deoarece oasele adulte nu mai cresc.

Pot continua să fac sport în timp ce port aparatul?

Dacă aveți aparat dentar, puteți continua să participați la orice sport doriți. Atunci când practicați un sport în care există posibilitatea de a fi lovit în gură, va trebui să purtați o proteză de protecție special concepută. Proteza, realizată din material plastic rezistent, este proiectată să se potrivească confortabil cu aparatul dentar și va proteja țesuturile moi din gură.

La ce mă pot aștepta după ce îmi scot aparatul dentar?

După ce este îndepărtat aparatul dentar, dinții vor fi curățați cu atenție. Ortodontistul dumneavoastră ar putea dori să vă ia un alt set de raze X și mulaje pentru mușcături pentru a verifica cât de bine s-au îndreptat dinții și pentru a vedea dacă s-au dezvoltat măselele de minte. Dacă începe să apară măseaua de minte după ce a fost îndepărtat aparatul dentar, medicul dentist sau ortodontul poate recomanda extragerea acesteia pentru a împiedica deplasarea dinților recent îndreptați.

Stomatologul sau ortodontul dumneavoastră vă va aplica de asemenea un retainer. Retainerul, sau aparat de contenție este un dispozitiv particularizat, detașabil sau fix, care ajută dinții să își mențină noua poziție după ce a fost îndepărtat aparatul dentar. Retainerul poate fi de asemenea utilizat pentru a trata probleme ortodontice minore. Utilizarea unui aparat de contenție este o parte foarte importantă a îngrijirii după purtarea aparatului dentar. Retainerul, care este în mod obișnuit fabricat din cauciuc sau fire transparente din plastic și metal, și care acoperă suprafața exterioară a dinților, trebuie purtat tot timpul pentru primele șase luni și apoi, de obicei, numai în timpul somnului. Perioada de timp pentru purtarea unui aparat de contenție variază de la pacient la pacient. Motivul pentru care este nevoie de un retainer este că, deși aparatul dentar a îndreptat cu succes dinții, aceștia nu sunt complet așezați în noua lor poziție până când oasele, gingiile și mușchii nu se adaptează schimbării. De asemenea, după perioade lungi de timp, dinții tind să-și schimbe poziția.

Cât costă aparatul dentar?

Costul aparatului dentar variază, dar vă puteți aștepta la costul mediu al aparatelor metalice convenționale să fie în jur de 1500 RON pe arcadă. În cadrul cabinetelor stomatologice Stomalux, puteți beneficia de plata în rate, iar prețul unui aparat fix metalic este de 1400 RON / arcadă. Vă invităm să consultați lista generală de prețuri, și să ne contactați dacă doriți mai multe informații la unul din numerele de telefon afișate aici.

Nimănui nu-i place să aibă un dinte extras. Dezvoltarea unei complicații, cum ar fi o alveolită uscată după o extragere a dinților, poate fi cel mai urât coșmar al pacienților.
Cu îngrijire corespunzătoare, alveolita poate fi evitată. Dacă totuși se dezvoltă, este doar o condiție temporară care se va rezolva rapid cu un tratament adecvat.

Ce este alveolita uscată?

Alveolita uscată, cunoscută și sub denumirea de osteită alveolară, este o complicație dureroasă care apare uneori după ce a fost extras un dinte.

După ce dintele a fost îndepărtat, în mod normal se formează un cheag de sânge în locul în care era dintele. Cheagul de sânge protejează osul, țesuturile și nervii, pe măsură ce locul se vindecă. În cazul alveolitei uscate, cheagul de sânge nu se formează sau este dislocat, lăsând osul și nervii expuși.

Factori de risc

Nu toată lumea care are un dinte extras va dezvolta alveolită uscată. Stomatologii nu sunt siguri ce anume cauzează alveolita uscată, dar anumiți factori pot crește riscul dezvoltării acesteia, iar acești factori includ:

• fumatul
• folosirea tutunului de mestecat
• utilizarea contraceptivelor orale sau a terapiei de substituție cu estrogen
• lipsa urmăririi instrucțiunile de îngrijire după extragerea dinților
• igiena orală slabă
• infecții în gingie sau dinți în jurul locului de extracție
• o alveolită uscată din trecut
• folosirea paiului de băut după extracția dinților

Simptome

Simptomele alveolitelor uscate sunt ușor de identificat. Deși nici două cazuri de alveolită uscată nu sunt la fel, simptomele comune includ:

• durere severă la locul extracției în decurs de 3 zile
• lipsa cheagului de sânge la locul de extracție
• os vizibil la locul de extracție
• mirosul neplăcut care vine din gură
• gust rău în gură
• durere care radiază până la ureche, ochi, tâmplă sau gât pe aceeași parte

În timp ce o anumită intensitate de durere și disconfort este normală după ce un dinte a fost extras, înrăutățirea durerii sau durerea severă nu este normală.

Oricine se confruntă cu o durere severă care nu se îmbunătățește după o extragere a dinților ar trebui să vadă un doctor sau medicul dentist pentru a scoate din calcul alveolita uscată sau alte complicații.

Diagnostic

Un medic stomatolog sau chirurg oral va suspecta probabil o alveolită uscată pentru orice caz de durere severă după o extragere a dinților, dar va examina pacientul și pentru semne de alte complicații.

Dacă este necesar, pacientul va fi supus la o radiografie pentru a exclude o infecție osoasă sau pentru a vedea dacă au rămas fragmente de os sau rădăcini ale dintelui extras care cauzează durerea.

Tratament

Tratamentul pentru alveolită uscată constă în principal în gestionarea durerii. Un medic stomatolog va face probabil următoarele lucruri pentru a gestiona simptomele:

• curățarea zonei afectate pentru a îndepărta eventualele resturi iritante
• acoperirea țesutului cu pansamente medicinale
• prescrierea de medicamente pentru durere

După ce medicul dentist sau chirurgul oral tratează o alveolită uscată în clinică, pacientul va trebui să continue cu îngrijirea la domiciliu timp de mai multe zile.

Tratamentul la domiciliu presupune de obicei clătirea ușoară cu o soluție salină sau cu medicamente timp de câteva zile și urmărirea tratamentului cu medicamente pentru durere, după cum este necesar.

Oricine prezintă o alveolită uscată ar trebui să aibă întâlniri regulate de verificare cu medicul stomatolog sau cu chirurgul oral pentru a asigura vindecarea corespunzătoare.

Tratarea și schimbarea stilului de viață

În timp ce tratamentul medical al alveolitei uscate va ajuta la ameliorarea durerii și va favoriza vindecarea, îngrijirea personală la domiciliu este la fel de importantă.

Este posibil ca unele persoane să fie nevoite să facă ajustări ale stilului de viață în timp ce tratează alveolita uscată.

Aceste modificări includ:

• încetarea folosirii tutunului de mestecat
• încetarea folosirii tutunului de mestecat
• renunțatul la fumat
• clătirea ușoară a gurii cu apă caldă de câteva ori pe zi sau în conformitate cu instrucțiunile unui medic stomatolog
• grija sporită la periatul dinților în jurul zonei afectate
• consumul crescut de lichide
• evitarea alimentelor care pot irita zona
• evitarea băuturilor carbogazoase
• evitarea consumului de lichide prin paie

Profilaxie

Înainte de operație, o persoană care urmează să aibă o extracție dentară poate face următoarele lucruri pentru a reduce riscul de a dezvolta alveolită uscată:

• să renunțe la fumat sau să nu mai folosească alte produse din tutun, inclusiv tutunul de mestecat
• să caute un medic stomatolog profesionist, pentru a se asigura ca are experiență suficientă în extracția dinților
• să oprească administrarea oricăror medicamente care interferează cu coagularea sângelui, conform recomandărilor unui medic sau dentist

Imediat după intervenția chirurgicală, chirurgul oral va lua mai multe măsuri de precauție pentru a preveni alveolita uscată. Aceste măsuri includ:

• acoperirea zonei afectate cu tifon steril
• prescrierea unei ape de gură antibacteriană sau a unui gel oral pentru utilizare după operație
• prescrierea antibioticelor dacă este necesar

La domiciliu, o persoană poate lua măsuri suplimentare pentru a preveni alveolita uscată după operație. Acestea includ:

• odihnă după operație
• evitarea activităților sportive și a altor activități care pot înlătura cheagul de sânge din loc
• consumul de apă multă după operație și evitarea băuturilor carbogazoase, fierbinți și alcoolice
• consumul numai de alimente moi în ziua operației
• grijă atunci când mănâncă pentru a evita perturbarea rănii până la vindecare
• evitarea oricăror produse din tutun în primele câteva zile după operație
• practicarea unei bune igiene orale, conform instrucțiunilor dentistului sau medicului
• evitarea zonei din jurul plăgii în vindecare atunci când se periază dinții în prima zi de după operație

Perspectivă

Alveolita uscată, deși foarte dureroasă, se îmbunătățește de obicei imediat după începerea tratamentului, dacă pacientul urmează îndeaproape instrucțiunile medicului stomatolog.

Cu toate acestea, o persoană care este tratată de alveolită uscată ar trebui să consulte regulat medicul dentist pentru a se asigura că nu s-au dezvoltat alte complicații.

După ce a dezvoltat o alveolită uscată o dată, persoana este expusă unui risc mai mare de a o dezvolta din nou în urma unei alte extracții a dinților.

Ulcerul gurii înseamnă zone dureroase în cavitatea bucală și la nivelul gingiilor. Acestea sunt de asemenea cunoscute sub numele de răni de gangrenă. Chiar dacă în general este inofensiv, ulcerul la nivelul gurii poate fi extrem de incomod și face dificil mâncatul, băutul și perierea dinților.

Ulcerul gurii variază în funcție de dimensiune, iar simptomele exacte ale ulcerului la nivelul gurii vor depinde de tipul de ulcer pe care îl are o persoană.

Fapte rapide privind ulcerele la nivelul gurii:

• cele mai multe ulcerații la nivelul gurii sunt tulburări recurente care sunt benigne;
• renunțarea la fumat și la alimentele acide pot agrava ulcerațiile la nivelul gurii;
• este important să rețineți că un doctor sau medicul dentist trebuie să examineze orice ulcer nou și orice ulcer care durează mai mult de 3 săptămâni
• pentru majoritatea persoanelor, ulcerul la nivelul gurii se va atenua în 2 săptămâni;

Ce tipuri de ulcerații la nivelul gurii sunt cele mai frecvente?

Simptomele ulcerului la nivelul gurii pot varia în funcție de tipul de ulcer. Ulcerele cele mai comune apar pe partea interioară a obrajilor și durează aproximativ o săptămână. Cele mai multe sunt inofensive și dispar fără intervenție medicală.

Există trei tipuri principale de ulcerații la nivelul gurii. Acestea includ:

• Ulcerații herpetiforme (UH)

Ulcerele herpetiforme sunt un subtip de ulcere aftoase și sunt denumite așa deoarece acestea seamănă cu răni asociate cu herpesul. Spre deosebire de herpes, UH nu sunt contagioase. Ulcerele UH sunt foarte recurente și poate părea că nu se îmbunătățește condiția.

• Ulcerele minore

Pot varia în mărime de la aproximativ 2 milimetri până la 8 mm suprafață. Aceste ulcere durează în mod obișnuit până la 2 săptămâni și provoaca dureri minore.

• Ulcere majore

Mai mari decât cele minore, ulcerele majore sunt adesea neregulate în formă, pot fi ridicate și penetrează mai adânc în țesut decât ulcerele minore. Pot dura câteva săptămâni și pot lăsa cicatrici când dispar.

Simptome

Ulcerul poate fi dureros, iar durerea poate fi agravată de alimente, băuturi și igienă orală slabă.

Leziunile UH au următoarele caracteristici:

• apar ca ulcere extrem de dureroase în gură
• reapar foarte repede, astfel încât infecțiile pot părea continue
• cresc în dimensiuni, eventual se unesc formând un ulcer mare, neregulat
• durează 10 sau mai multe zile pentru a se vindeca
• apar oriunde în gură

Acestea tind să fie apară mai mult la femei decât la bărbați și sunt mai frecvente la adulții în vârstă.

Simptomele ulcerelor minore și majore includ:

• una sau mai multe răni dureroase care pot apărea pe obraji, în cerul gurii sau pe limbă
• apariția leziunilor rotunde care au margini roșii și sunt galbene, albe sau gri în centru

În timpul unor focare mai extreme ale ulcerului la nivelul gurii, unii oameni pot prezenta febră, lenezie și glande umflate.

Cauze

Cauza exactă a ulcerului la nivelul gurii nu este încă cunoscută și variază de la persoană la persoană. Cu toate acestea, există câteva cauze comune și câțiva factori care pot agrava ulcerul bucal, inclusiv următoarele:

• renunțarea la fumat
• consumul de citrice și alte alimente bogate în aciditate sau condimente
• aparate dentare, proteze nepotrivite și alte aparate care se pot freca de gură și gingii
• stres sau anxietate
• modificări hormonale în timpul sarcinii, la pubertate și menopauză
• medicamente care includ beta-blocante și analgezice
• factori genetici

Unii oameni pot dezvolta ulcere ca urmare a unei afecțiuni medicale diferite sau a unei deficiențe nutriționale.

Condiții cum ar fi boala celiacă sau Crohn, deficitul de vitamina B12 sau de fier ori un sistem imunitar slăbit pot declanșa formarea ulcerelor.

Sunt ulcerele gurii canceroase?

Cancerul bucal și ulcerul bucal sunt distinctive în simptome. Cu toate acestea, după cum s-a menționat anterior, ulcerele noi sau persistente necesită o verificare.

Există unele diferențe fundamentale între ulcerul la nivelul gurii și ceea ce ar putea fi cancer bucal:

• ulcerul gurii este adesea dureros, în timp ce cancerul la nivelul gurii nu este.
• ulcerul gurii va dispărea în aproximativ două săptămâni, în timp ce cancerul la nivelul gurii nu va dispărea și se va răspândi adesea.
• zonele de cancer bucal pot fi aspre, tari, și nu sunt ușor de răzuit.
• cancerul gurii este adesea un amestec de zone roșii și albe sau zone albe mari care apar pe limbă, în partea din spate a gurii, pe gingii sau pe obraji.
• cancerul gurii este adesea legat de consumul de alcool și de tutun.

Când să vezi un doctor

Persoanele care suferă frecvent de ulcere la nivelul gurii pot avea dificultăți în a ști când să vadă un medic.

Există însă unele situații în care o persoană ar trebui să vadă un medic cât mai curând posibil. Unele dintre aceste circumstanțe includ:

• apariția unui ulcer nedureros în una sau mai multe zone ale gurii
• ulcere neobișnuite care apar într-un loc nou în cavitatea bucală
• ulcerații care se răspândesc
• ulcere care durează mai mult de 3 săptămâni.

Alții ar putea dori să solicite asistență medicală sau tratament pentru ulcerele lor dacă:

• ele sunt deosebit de dureroase sau mari
• apare o febră
• se dezvoltă după începerea unui nou tratament
• apar infecții bacteriene secundare

Cum poate fi tratat ulcerul gurii?

În multe cazuri, durerea și disconfortul cauzat de ulcerele la nivelul gurii vor scădea în câteva zile și apoi vor dispărea în aproximativ două săptămâni fără a fi nevoie de tratament.

Pentru persoanele cu recurență mult mai dureroasă sau frecventă a ulcerului la nivelul gurii, medicul dentist poate prescrie o soluție pentru a reduce umflarea și pentru a diminua durerea.

De asemenea, medicul dentist poate prescrie o apă de gură antimicrobiană sau un unguent care să fie aplicat direct pe zona infectată.

Pot fi prevenite ulcerele gurii?

Menținerea unei bune igiene dentare, inclusiv periajul și folosirea aței dentare, poate ajuta la prevenirea ulcerului la nivelul gurii.

Ulcerul gurii nu are nici un remediu cunoscut și, de regulă, reapare în gură pe tot parcursul vieții unei persoane.

Deși apariția unui ulcer poate fi inevitabilă, există unele lucruri pe care oamenii le pot face pentru a diminua severitatea sau a reduce numărul de cazuri în care suferă de un focar.

Unele metode de prevenire includ:

• discuția cu un medic în legătură cu schimbarea medicamentelor despre care se știe că pot cauza ulcere
• evitarea alimentelor care pot declanșa sau agrava simptomele
• menținerea gurii curate prin periaj zilnic și utilizarea aței dentare
• evitarea altor posibile declanșatoare cunoscute care au provocat focare în trecut

Perspectivă

Din fericire, ulcerațiile la nivelul gurii tind să se vindece de la sine, iar durerea asociată cu ulcerul dispare de obicei în câteva zile.

Există unele medicamente sub formă de unguente și soluții care pot ajuta la durere și umflături, dar acestea nu sunt de cele mai mute ori necesare pentru ca o persoană să aibă o recuperare completă.

Pentru a preveni apariția viitoarelor focare, oamenii ar trebui să încerce să reducă cât mai mult stresul și anxietatea.

Acest lucru poate fi un șoc pentru mulți dintre voi. Respirația neplăcută nu numai că poate provoca un atac de cord persoanei din fața dumneavoastră (figurativ), dar poate duce și la boli de inimă (literalmente). Mulți oameni asociază respirația urâtă cu dinți stricați, aciditate, o masă cu mult usturoi sau pur și simplu lipsa periajului. De obicei, acești factori sunt ignorați dacă nu aveți un “rendez-vous” sau o întâlnire importantă. Cauza principală pentru respirația neplăcută o reprezintă bacteriile din gură. Acestea distrug particulele mici de alimente care scapă neobservate, ceea ce eliberează anumite gaze și prin urmare, conduc la un miros urât. De asemenea, acestea pot începe să vă distrugă dinții și gingiile și de aici intrați în zona periculoasă.

Gura noastră conține un spectru larg de bacterii. O bacterie specială este principala cauză a respirației urâte, și anume bacteria anaerobă. Bacteria anaerobă produce proteine de sulf în gură, care duc la sângerări și gingii umflate. Aici apare problema. După cum s-a menționat deja, gura conține diferite bacterii și toate acționează diferit pentru a produce variate gaze și lichide în gură. Unele dintre aceste produse tind să reacționeze, iar rezultatul este de obicei materie toxică. În gură, această substanță toxică nu se poate dovedi dăunătoare, dar în caz de sângerare a gingiilor poate fi periculoasă. Materialul toxic intră în sânge prin intermediul gingiilor sângerânde și se răspândește în sistemul dumneavoastră. Două lucruri se pot întâmpla într-un astfel de caz. Toxina poate găsi o cale de a ajunge la creier prin fluxul sanguin, caz în care puteți suferi un accident vascular cerebral care, la rândul său, slăbește inima, sau toxina poate intra direct în inimă și provoca diverse boli cardiovasculare.

Mai mult de nouăzeci la sută din bolile cardiace au simptome orale. De obicei, atunci când medicii verifică semnele unei boli de inimă, ei caută simptome în cavitatea bucală, care le-ar putea oferi un indiciu sau să-i îndrume spre posibilitatea bolilor de inimă. Respirația urâtă cronică și gustul neplăcut, printre altele, cum ar fi umflarea, sângerarea etc., reprezintă un semn al unei potențiale probleme cu inima. De multe ori, sănătatea orală necorespunzătoare poate duce la creșterea nivelului de colesterol în sistem și, în cele din urmă, poate cauza probleme cardiovasculare.

Un alt factor care contribuie la respirația urât mirositoare și care se leagă de bolile de inimă este fumatul sau tutunul. Fumătorii cronici sunt expuși unui risc mai mare de boli de inimă decât alții, deoarece aceștia absorb o mulțime de impurități și subproduse bacteriene, cu fiecare fum al țigaretei. Tutunul de mestecat face ca bacteriile să pătrundă în fluxul sanguin și conduce în continuare la riscuri de boli de inimă.

Având în vedere modul în care respirația urât mirositoare provoacă boli de inimă, este important să înțelegem că prevenirea este mai bună decât vindecarea, și diversele măsuri care pot fi luate pentru a le evita. În primul rând, periajul regulat. Trebuie să vă spălați pe dinți timp de câteva minute de două ori pe zi. De asemenea, trebuie să folosiți ața dentară pentru a îndepărta placa blocată între dinți, care de obicei devine un teren de reproducere pentru bacterii. O bună spălare a gurii poate fi făcută și după fiecare masă. Reducerea fumatului și a tutunului poate face minuni pentru sănătatea orală și pentru starea inimii. Consumul de alimente bogate în fibre alături de vitamina A și C poate preveni sângerarea gingiilor, care este cauza principală pentru complicațiile amintite. Vizitați un medic dentist în mod regulat pentru a vă asigura o verificare a igienei orale, și în cazul în care aveți un dinte distrus ar trebui să fie extras cât mai devreme, astfel încât să nu se răspândească la alți dinți, și în cele din urmă, la gingiile dumneavoastră. În plus, o dietă bună și un exercițiu regulat vă pot menține inima sănătoasă și vă veți asigura o viață confortabilă și lipsită de tensiune.

Cum este igiena dentară precară legată de bolile cardiace?

Boala cardiacă este una dintre principalele cauze de deces atât la bărbați, cât și la femei, ceea ce a determinat numeroși oameni de știință și medici să studieze îndeaproape cauzele. Boala de inimă poate fi ereditară, dar poate fi și cauzată de alegerile din viață. Unii oameni aleg să mănânce alimente nesănătoase care pot înfunda arterele și pot provoca boli de inimă. Unii aleg să fumeze, ceea ce poate determina din nou boli ale inimii și înfundarea arterelor, iar alții aleg să aibă o igienă orală slabă, care poate conduce la boli de inimă.

Mulți oameni nu sunt conștienți de importanța igienei orale și de modul în care igiena precară poate fi legată de boli ale inimii. Stomatologii și medicii nu încearcă doar să ne sperie să folosim ața dentară și să periem dinții corespunzător... într-adevăr există o legătură.

Dacă nu vizitați în mod regulat medicul dentist și aveți dinți afectați, vă recomandăm să citiți aceste informații. Gura ta este de mediul propice de reproducere și dezvoltare pentru bacterii, deoarece este un loc umed și cald. De fapt, gura ta este capabilă să producă și să găzduiască 700 de tipuri diferite de bacterii. Dacă bacteriile se află în gură, acestea pot intra și în fluxul sanguin. Bacteria care se găsește în gură este legată de bacteriile care pot ataca inima, provocând boli de inimă și chiar atacuri de cord.

Oamenii de știință spun că nu contează cât de în formă ești. Ai putea fi o persoană care face exerciții și mănâncă sănătos în mod regulat, dar încă predispusă la boli de inimă dacă ai o igienă orală deficitară. Aceasta este o veste înfricoșătoare pentru fumători și pentru persoanele care mestecă tutun. Tutunul de mestecat și fumatul sunt factori enormi în igiena orală. Acestea pot duce la afecțiuni ale gingiilor, carii dentare și chiar la cancerul gurii. Toate aceste probleme sunt parte dintr-o igienă orală deficitară, avertizează oamenii de știință, medicii și dentiștii.

Pentru a vă asigura că practicați o bună igienă orală și că rămâneți sănătoși cu inima, ar trebui să vă spălați dinții de cel puțin două ori pe zi și să folosiți ața dentară după fiecare periere. Mulți oameni uită să folosească ața dentară, dar acesta este un pas foarte important pentru menținerea igienei orale. Doar periajul nu este capabil să scoată toate particulele de alimente dintre dinți. Resturile de alimente care se blochează între dinți pot mări într-adevăr numărul diferitelor bacterii care cresc în cavitatea bucală.

Tindem să ne gândim la dinți ca niște unități individuale, medicul tău dentist chiar îi dă fiecărui dinte un nume și un număr, însă, de fapt, ei formează un sistem complet, și fiecare dinte se împreunează cu cel de lângă pentru a funcționa în unitate. Gândiți-vă la modul în care piatra de temelie dintr-un arc de pietre ține toate celelalte pietre sau cărămizi în loc. Pentru scopul descrierii putem să ne gândim la dentiția umană (dantura completă) ca fiind compusă din dinții anteriori (dinți frontali) și dinți posteriori (dinții din spate). Dinții anteriori (caninii și incisivii) sunt utilizați pentru tăierea și ruperea alimentelor, iar dinții posteriori (premolarii și molarii) sunt utilizați pentru măcinare și mestecare.

Este important faptul că dinții posteriori susțin de asemenea și înălțimea verticală a feței. Dacă sunt pierduți, fața tinde să piardă în înălțime și să se închidă; Aceasta se numește "colapsul mușcăturii posterioare". Spre deosebire de implanturi, dinții se mișcă; nu numai că apar modificări ale dinților rămași din spate care afectează funcția de distanțare și mușcare,dar aceste modificări exercită presiune asupra dinților frontali care tind să se miște sau să se încline în față.

Toate aceste modificări au implicații asupra formei normale (estetice) și a funcției (mușcăturii). Acestea au, de asemenea, ramificații pentru structura facială și maxilar, care pot afecta orice, de la piele la mușchi și articulații maxilare. Aspectul începe să se schimbe pe măsură ce înălțimea maxilarului scade, se amplifică ridurile și colțurile gurii coboară. În plus, poate fi dificilă consumarea alimentelor, deoarece dinții din față nu au fost concepuți pentru a mesteca. Ca să nu mai spunem de consecințele sociale ale pierderii dinților; zâmbind, vorbind, cântând, râzând și bucurându-ne de o dietă sănătoasă din punct de vedere nutrițional - toate conduc atât la sănătatea generală, cât și la cea mintală.

Înlocuirea tradițională a dinților - nu mai este atât de tradițională

Implanturile dentare sunt un procedeu relativ nou pentru înlocuirea dinților lipsă, dar cum se compară cu alte sisteme mai tradiționale?

Opțiuni detașabile - Metodele detașabile din trecut de înlocuire a dinților au inclus proteze din plastic (inprecise, simple, temporare și relativ ieftine) și proteze parțiale precise pe bază de metal, care sunt mai scumpe. Ambele pot înlocui dinți individuali sau grupuri de dinți. O problemă fundamentală a protezelor detașabile (înlocuiri) este aceea că, pentru stabilitate, acestea se sprijină pe dinți și gingii, având tendința de a provoca alte probleme, toate legate în mod inevitabil de designul lor. Acestea includ dezintegrarea dentară și boala parodontală (afecțiunea gingiei) și accelerarea pierderii osului și a dinților prin presiunea transmisă prin gingiile pe care se sprijină. Acestea două constituie opțiuni pe termen scurt, cu studii documentate care indică înlocuirea protezelor parțiale detașabile la fiecare 5 ani.

Pentru înlocuirea totală a dinților, singura opțiune în cazul maxilarului superior sau inferior au fost protezele întregi. Deoarece acestea sunt ținute numai prin apăsarea pe țesuturile gingiilor, ele fac presiune pe osul care stă la baza gingiei, ceea ce accelerează pierderea acesteia și mai rapid. De asemenea, compromit structurile faciale. În plus, protezele întregi trebuie să fie retușate (făcute mai groase) pentru a compensa pierderea osoasă și slăbirea feței. Acestea devin, de asemenea, deosebit de problematice în maxilarul inferior, unde forțele limbii tind să le destabilizeze.

Opțiuni nedemontabile - Punțile fixe sunt proteze care nu pot fi detașate și sunt atașate la dinții naturali. Acestea acționează prin împreunarea altor dinți cu un dinte fals sau dinți între ei astupând golul. Dar cel mai mare dezavantaj: acești dinți adiacenți sunt tăiați în forme mici, ceea ce compromite sănătatea lor pe termen lung. Pe lângă faptul că transportă sarcina suplimentară a dinților lipsă pe care îi înlocuiesc, ei devin mai predispuși la acumularea plăcii bacteriene, la deteriorare, la problemele canalului rădăcinii și la boala parodontală (gingivală). Protezele fixe nu au o durată de viață lungă, prin urmare, acestea vor trebui în cele din urmă să fie înlocuite. Studiile indică faptul că punțile fixe au doar 67% succes la 15 de ani.

Aspecte economice: Compararea costului implanturilor cu cel al punților fixe

Luați în considerare acest scenariu: dacă pierdeți un singur dinte, cele mai frecvente două metode de înlocuire sunt o punte susținută pe dinți sau o coroană susținută cu implant. Asociația Dentară Americană (ADA) raportează că punțile dentare rezistă în medie 10 ani. Studiile clinice indică faptul că implanturile au un succes de peste 95% timp de 20+ ani.

Așadar, costul unei punți susținute de un dinte este mai mare pe termen lung. Costul total de peste 20-25 ani sau mai mult ar putea fi semnificativ mai mare. Iar cu o coroană pe implant, dinții adiacenți nu sunt compromiși, astfel încât nu este necesar un tratament suplimentar. Luați în considerare, de asemenea, conceptul de amortizare - procesul de scădere sau de contabilizare a costului pe perioada în care acestea sunt probabil să dureze.

Implanturile pot părea inițial mai scumpe. Dar pentru pacienții care au nevoie, nu numai că sunt o alegere mai bună a tratamentului, dar ele vor dura mai mult, eventual întreaga viață, ceea ce face ca implanturile să fie alegerea ideală și opțiunea cea mai rentabilă pe termen lung. Așa cum veți putea observa în cabinetele stomatologice Stomalux, implanturile bine planificate necesită cel mai adesea o abordare de echipă pentru a evalua dacă acestea sunt potrivite pentru dumneavoastră. Plasarea implanturilor și atașarea coroanelor de acestea necesită proceduri și tehnici de precizie, iar echipa noastră de profesioniști este aici să vă ofere cele mai bune servicii.

Aveți grijă mare de dinții de lapte ai copilului dumneavoastră. În cele din urmă aceștia cad, dar până atunci, dinții copiilor joacă un rol important în a ajuta copilul să muște și să mestece alimente și să vorbească clar. De asemenea, dinții de lapte pregătesc spațiul pentru dinții permanenți și indică locul în care vor crește.

Chiar înainte de a-i crește primul dinte copilului, ar trebui să îi ștergeți gingiile cu ajutorul unei gume de masaj pentru sugari, un tifon umed sau un prosop. Odată ce apar dinții copilului tău, spală-i de două ori pe zi, folosind o periuță de dinți moale și apă.

Sub dinții de lapte ai copilului dumneavoastră, rădăcinile și poziția dinților permanenți sunt în dezvoltare.

Cercetările arată că acei copii care dezvoltă cavități în dinții de lapte au mai multe șanse de a dezvolta cavități ca adulți, așa că asigurați-vă că vă duceți copilul la un dentist pentru o verificare. Este important să mențineți dinții de lapte ai copilului curați, dar odată ce dinții permanenți încep să apară, trebuie să faceți din curățarea lor o prioritate. Acești dinți îi va avea copilul dumneavoastră toată viața.

Bineînțeles, chiar dacă sunt copii, dinții lor sunt încă predispuși la aceleași condiții și la deteriorare ca dinții adulților. Dacă dinții copilului dumneavoastră prezintă un risc crescut de apariție a cavităților, este timpul să reduceți gustările din amidon, cum ar fi biscuiții și chipsurile, și să limitați băuturile dulci. Amintiți-vă că dacă îi dați copilului o sticlă de lichid îndulcit de mai multe ori pe zi, sau dacă permiteți copilului să adoarmă cu o sticlă în timpul somnului sau în timpul nopții, poate fi dăunător dinților copilului.

Multe din aceleași opțiuni de tratament și de evaluare pentru adulți sunt disponibile și copiilor. Acestea includ raze X, materiale de etanșare dentară, tratament ortodontic și multe altele.

Înţelegere

Periaj și ață dentară

Începeți să utilizați pasta de dinți pentru a spăla dinții copilului când are 2 ani. Aveți grijă să utilizați numai un mic vârf de pastă de dinți (aproximativ de mărimea unui bob de orez). Copiii mici au tendința de a înghiți pasta de dinți atunci când se spală, în loc să o scuipe afară. Introduceți pastă de dinți cu fluor atunci când copilul este suficient de mare încât să nu îl înghită. De îndată ce doi dinți se ating unul de celălalt, curățați cu ața dentară printre ei o dată pe zi. Puteți folosi ață dentară normală sau din niște suporturi speciale din material plastic.

La un moment dat, copilul dumneavoastră va dori să-și perie singur dinții. E bine să îi dai ocazia. Dar, după aceea, trebuie să îi spălați dinții încă o dată. Majoritatea copiilor nu vor putea să își perie dinții bine pe cont propriu până când nu vor împlini vârsta de 8 ani.

Nutriție

Chiar dacă ceea ce mănâncă copilul dvs. este important pentru dinți sănătoși, cât de des mănâncă un copil este la fel de important. Gustările frecvente pot crește riscul ca dinții unui copil să se deterioreze.

Cavitățile se pot dezvolta atunci când alimentele care conțin zahăr sunt lăsate să rămână în gură pentru o lungă perioadă de timp. Bacteriile care trăiesc pe suprafața dinților se hrănesc cu aceste bucăți de mâncare. Ele creează acid, care atacă smalțul dinților. Între mese sau gustări, saliva spală acidul. Dacă copilul dvs. mănâncă întotdeauna, este posibil să nu existe timp pentru ca acest acid să fie îndepărtat.

Când majoritatea oamenilor se gândesc la zahăr, se gândesc la zahărul alb care se găsește în bomboane și mărfuri de cofetărie. Dar toate alimentele care conțin carbohidrați se vor descompune, în cele din urmă, în zaharuri.

Vizita dentară

Noii părinții întreabă adesea: "Când ar trebui să meargă copilul prima dată la dentist?" Copilul dumneavoastră ar trebui să meargă la un dentist la prima sa aniversare.

Ideea unor vizite dentare timpurii este încă surprinzătoare pentru mulți dintre noii părinți. Cu toate acestea, studiile au arătat că în general copiii de vârstă preșcolară au mai multe cavități.

Pierderea dinților de lapte

În medie, copiii încep să-și piardă dinții de lapte când au aproximativ 6 sau 7 ani. Nu înseamnă că ceva nu este în neregulă cu copilul tău dacă își pierde dinții înainte sau după această vârstă. Majoritatea copiilor își pierd dinții în aceeași ordine în care au apărut. De exemplu, ei își pierd în primul rând dinții din centru, din partea de jos.

Ortodonție timpurie

Copiii din prezent au tendința de a avea nevoie de aparat dentar la o vârstă mult mai mică decât în anii trecuți. Unii pacienți cu probleme speciale încep tratamentul ortodontic încă de la vârsta de 6 ani. Dinții permanenți încep să apară în acest timp și atunci devin vizibile problemele ortodontice. Pentru că maxilarul este încă în creștere, este momentul potrivit pentru a evalua un copil.

Planificare

Danturile permanente au nevoie de curățare periodică și de ațe dentare, iar dentiștii recomandă să urmați această rutină după fiecare masă. Când începi să ai grijă de dinții permanenți ai copilului tău, va trebui să-i speli și să-i cureți dinții până când crește puțin mai mare. Utilizați pastă de dinți și o periuță de dinți concepută pentru copii. Periuța de dinți a unui copil are peri mai moi, care nu vor afecta dinții și gingiile copilului. Încearcă să folosești ață dentară cu mânere pentru copii, pentru a-l putea învăța cum să-și curețe singur dinții.

Când un copil are în jur de 6 ani, dinții vor începe să se desprindă. Lăsați copilul să-și învârtă dintele până când acesta cade pe cont propriu. Acest lucru va reduce la minimum durerea și sângerarea asociate cu un dinte pierdut.

Un alt lucru pe care trebuie să-l verificați sunt cavitățile. Ce și cât de frecvent gustarea copiilor dvs. poate avea un impact mare asupra sănătății lor orale. Iată câteva sfaturi despre gustări și mese:

• Oferiți copilului alimente gustoase sănătoase, cum ar fi fructele proaspete, legumele și brânzeturile.
• Oferiți copilului alimente gustoase sănătoase, cum ar fi fructele proaspete, legumele și brânzeturile.
• Cumpărați alimente care nu conțin zahăr sau nu sunt îndulcite.
• Serviți alimentele zaharoase sau care conțin amidon ca parte a unei mese, mai degrabă decât ca o gustare. Majoritatea copiilor beau lichide în timpul mesei. Aceasta va spăla mai multe bucăți de alimente dintre dinți. Încurajați copiii să bea apă în timpul și la sfârșitul meselor pentru a spăla orice zahăr rămas.
• Oferiți-le mai puține gustări de-a lungul zilei.
• După gustările copilului, asigurați-vă că dinții lui sunt periați. Dacă acest lucru nu este posibil, încurajați-l să clătească cu apă de mai multe ori.
• Atunci când mestecă gumă, alegeți o gumă fără zahăr îndulcită cu xilitol sau fără zahăr.

Fiecare copil merită un zâmbet fericit și sănătos!

Clinica stomatologică Stomalux este adaptată nevoilor generale și speciale ale sugarilor, copiilor și adolescenților. Acestea includ tratamentul preventiv, plombe și restaurări care se concentrează asupra esteticii și funcției, precum și ortodonția timpurie și aparate dentare pentru cei mici.

Zilele insorite și temperaturile mai ridicate au revenit, iar majoritatea oamenilor vor face tot posibilul pentru a se răcori. Aceasta înseamnă de obicei, să înotați, să beți băuturi energizante și băuturi reci și să consumați înghețată. Cu toate acestea, ceea ce pare a fi o delectare inofensivă de vară ar putea să dăuneze smalțului dinților, ducând la eroziunea dentară.

Ce este eroziunea dentară?

Numită de asemenea și eroziune acidă sau eroziune a smalțului dinților, eroziunea dentară apare atunci când substanțele acide mănâncă din stratul exterior de protecție al dintelui prin îndepărtarea mineralelor din acesta. Odată ce această eroziune apare la nivelul smalțului, stratul următor al dintelui este expus. Dentina este moale și umplută cu tuburi microscopice conectate la nervi, și fiind expusă, duce la o sensibilitate extremă la alimentele și băuturile calde, reci sau dulci. Emailul (sau smalțul) este substanța care nu numai că protejează dinții de dezintegrare și sensibilitate, ci le oferă și aspectul strălucitor, neted și alb. Atunci când smalțul este uzat, dinții se capătă culoare galbenă, devin mai aspri și sunt mai vulnerabili la Streptococcus mutans, bacteria care cauzează cavitățile.

Ce substanțe contribuie la eroziunea acidă a dinților?

Eroziunea smalțului poate fi cauzată de unul sau mai mulți factori de mediu sau de sănătate:

• Alimentele și băuturile acide: alimentația cu zaharuri și a amidon este o modalitate de a leza mineralele din smalțul dintelui, dar cea mai comună cauză a eroziunii este scăldarea dinților în băuturi care au un pH de 5 sau mai mic. Aceste băuturi includ sucuri de fructe, băuturi sportive, băuturi răcoritoare carbogazoase, vin și bere.
• Apa clorurată a piscinei: o piscină clorinată în mod corespunzător nu ar trebui să provoace probleme dentare, dar cei care au o senzație de sensibilitate accentuată a dinților după înot, ar putea dori să verifice nivelurile de clor in apă. Mulți proprietari de piscine și cei care întrețin bazine publice fac greșeala de a folosi prea mult clor, ceea ce duce la scăderea nivelului de pH al apei, încât poate deteriora dantura.
• Aciduri gastrice: O altă cauză obișnuită a eroziunii dentare, de obicei pe partea din spate a dinților, este creșterea nivelului acidului gastric în cavitatea bucală. Acest lucru se întâmplă la persoanele care sunt bulimice și la cei care suferă de reflux gastroesofagian.

Cum pot păstra smalțul dinților puternic și sănătos?

Una dintre cele mai bune metode de a preveni eroziunea acidă este să evitați sau să reduceți cât mai mult consumul de substanțe acide și să mențineți întâlniri regulate cu dentistul local la fiecare șase luni. Dacă e necesar să savurați ocazional sucul acidulat într-o zi fierbinte de vară, beți-l printr-un pai pentru a minimiza contactul băuturii cu dinții. Saliva ajută la remineralizarea smalțului după un atac acid, astfel încât e cel mai bine să consumați deserturile zaharoase sau băuturile acide ca făcând parte dintr-o masă bogată, deoarece produceți mai multă salivă în timpul meselor decât atunci când luați doar o simplă gustare. Puteți de asemenea ajuta la restabilirea mineralelor din smalțul dentar consumând după masă lapte bogat în calciu sau brânză. Fluorul este un alt mineral care ajută la conservarea smalțului dinților, deci utilizați o pastă de dinți și o apă cu gură care conține această substanță. Întreținerea adecvată a bazinelor pentru a asigura un nivel echilibrat al pH-ului este o altă măsură preventivă pe care o puteți lua pentru a vă proteja dinții. În cele din urmă, dacă aveți o afecțiune care cauzează apariția acizilor gastrici în cavitatea bucală, căutați un tratament pentru a vă proteja sănătatea generală și sănătatea orală.

Persoanele cu frică de dentist au mai multe șanse de a avea carii active sau dinți lipsă, a confirmat un nou studiu de la King's College din Londra.

Ultimul studiu publicat în British Dental Journal, vizează explorarea corelațiilor sociale și demografice ale sănătății orale și a calității vieții legate de sănătatea orală, a persoanelor cu fobie dentară în comparație cu cele fără fobie dentară. Constatările au arătat că persoanele cu fobie dentară au mai multe șanse de a avea unul sau mai mulți dinți cariați sau stricați și dinți lipsă de asemenea. În plus, studiul a arătat că cei cu fobii dentare au admis că calitatea vieții lor în ce privește sănătatea orală este slabă.

Anxietatea privind vizitarea medicului dentist este obișnuită și devine o fobie atunci când are un impact semnificativ asupra bunăstării cuiva. Studiul a analizat setul de date din Studiul privind sănătatea dentară a adulților (2009) pentru a examina condițiile de sănătate orală comune ale celor cu fobie dentară. Datele au inclus 10.900 de participanți, dintre care un total de 1.367 au fost identificați ca fobici. Dintre aceștia 344 au fost bărbați și 1.023 femei.

Rezultatele studiului au arătat că persoanele cu fobie dentară aveau mai multe șanse de a avea carii în comparație cu respondenții non-fobici și erau susceptibili de a avea unul sau mai mulți dinți lipsă. Raportul a susținut că acest lucru se poate întâmpla deoarece mulți oameni cu fobie dentară evită să vadă în mod regulat un medic dentist pentru a aborda afecțiuni orale care pot fi prevenite. După efectuarea unei vizite, pacientul fobic ar putea prefera și o soluție pe termen scurt în locul unui plan de îngrijire pe termen lung, cum ar fi extracția.

"Corelația dintre cei cu dinți lipsă și fobie dentară ar putea fi rezultatul deciziilor de tratament luate atunci când individul cu fobie dentară ajunge în cele din urma la un tratament. Atât pacientul, cât și medicul stomatolog pot favoriza extragerea dintelui, în loc să rezerve o serie de întâlniri pentru a finaliza o restaurare", explică profesorul Tim Newton de la Institutul Dentar King's College din Londra.

Studiul a explorat de asemenea și modul în care fobia dentară poate afecta calitatea vieții cuiva, impactând bunăstarea fiziologică, psihologică, socială și emoțională. Persoanele cu fobie dentară au prezentat un nivel mai ridicat de impact chiar și atunci când afecțiunile dentare au fost controlate.

"Alte cercetări au arătat că persoanele cu fobie dentară exprimă sentimente negative cum ar fi tristețea , oboseala, descurajarea și anxietatea generală, lipsa de vitalitate și mai multă epuizare", explică Dr. Ellie Heidari, autorul studiului. "Jena față de dinții stricați îi va împiedica să zâmbească și să își arate dinții"

Constatările au de asemenea implicații pentru serviciile de prevenire pentru cei cu fobie dentară. Oferindu-le un plan de sănătate orală detaliat la domiciliu, medicii dentiști ar putea ajuta la reducerea condițiilor acute prin îngrijire preventivă. Echipa Stomalux dezvoltă un program de prevenire pentru cei cu fobie dentară, concentrându-se asupra a ceea ce se poate face pentru a îi ajuta să evite condițiile acute.

Articolul: Sănătatea orală a persoanelor cu fobie dentară: o analiză multivariată a Studiului privind sănătatea dentară a adulților, 2009, Ellie Heidari et al., British Dental Journal, publicată la 20 aprilie 2017.

Ești îngrijorat că dinții tăi vor suferi din cauza cantității mari de ciocolată consumată cu prilejul sărbătorilor de Paște? De la ouăle de ciocolată de Paște la alte rețete pe bază de ciocolată, sezonul pascal este de cele mai multe ori un mare ospăț dulce.

În continuare îți prezentăm câteva sfaturi de la experți cu privire la modul în care putem limita pagubele.

Nu înlăturați rutina

Este deosebit de important ca pe parcursul weekendului de Paște să vă asigurați că nu neglijați rutina de igienă orală. Cel mai rău lucru este să uitați de dinții dumneavoatră în acest sfârșit de săptămână, întrucât acesta este timpul cel mai potrivit pentru a ne răsfăța în mese copioase, dulciuri și alcool - toate acestea pot face ravagii în cavitatea bucală! Trebuie să vă asigurați că vă îngrijiți în continuare de dantura dumneavoastră, chiar și printre toate desfătările. Asigurați-vă că vă spălați întotdeauna pe dinți de cel puțin două ori pe zi, începând de când vă treziți și amintiți-vă să periați dinții când ajungeți acasă, chiar dacă este târziu.

Fluroul și ața dentară sunt prieteni

Spălatul pe dinți în mod regulat este cheia pentru păstrarea dinților și gingiilor sănătoase, dar dacă acest lucru nu este posibil, atunci de ce să nu purtați o sticluță de apă de gură în geantă, astfel încât să puteți clăti dinții după mese? Dacă nu vă puteți clăti cu o apă de gură după masă, mestecați gumă de mestecat fără zahăr pentru a ajuta la minimizarea daunelor și încercați să păstrați o ață dentară în geantă pentru a îndepărta orice reziduu de alimente încăpățânat atunci când nu puteți peria sau clăti.

Încercați “ora ospățului”

Este inevitabil ca dulciurile și ciocolata nu să fie consumate de Paște, dar cu toate acestea puteți minimiza pagubele pe care le provoacă prin a consuma dulciuri doar la un anumit moment, cum ar fi imediat după mese ca desert, mai degrabă decât a gusta continuu și a lua câte o îmbucătură întreaga zi. Acest lucru va limita expunerea dinților dumneavoastră la plăcerile cu zahăr.

Mai ușor cu mușcătura

Caramelele și bomboanele tari sunt în vigoare de Paște și pot scoate plombe și se pot înțepeni între dinți, astfel încât nu sunt ideale ca dulciuri servite de Paște! Acestea nu pot fi nici îndepărtate cu ușurință, ceea ce înseamnă că zaharurile conținute au mai mult timp să atace smalțul. În loc de dulciuri lipicioase și caramele, de ce să nu optați pentru unele mai moi, care se topesc în gură, cum ar fi ouăle umplute cu caramel sau pralinele?

Îmbrățișați partea întunecată

Ciocolata neagră este de multe ori o alegere mai bună, deoarece poate să conțină mai puțin zahăr decât alte tipuri de ciocolată. De asemenea, încercați să nu alegeți cel mai mare ou de ciocolată și încercați să nu alegeți un ou care vine la pachet cu o serie suplimentară de dulciuri. Dacă rămâneți la un ou de dimensiuni mai mici vă veți satisface pofta de dulce și veți limita daunele cauzate dinților.

Curățați bine traseul

Încercați să beți multă apă atunci când vă răsfățați cu dulciurile de Paște, în loc de băuturi carbogazoase și sucuri dulci, deoarece acestea sunt foarte acide și pot provoca eroziunea dinților. Clătirea cu apă după fiecare doză de ciocolată va îndepărta imediat o parte din excesul de zahăr din gură. Ați putea încerca de asemenea un milkshake ca o mare defătare alternativă pentru weekendul de Paște.

Tratați dinții

Inevitabil, dinții tăi vor fi copleșiți de bunătăți din belșug în perioada de Paște, dar sperăm că aceste sfaturi vă vor ajuta să reduceți daunele.

De ce să nu vă tratați dinții printr-o programare la dentist la sfârșitul sărbătorilor?

O mulțime de oameni sunt confuzi cu privire la diferența dintre un medic ortodont și un dentist. Atât dentistul cât și ortodontul se ocupă de dinți, și ambii sunt medici, dar ce îi face să fie diferiți unul față de celălalt?

Cei mai mulți dintre noi au fost la dentist de multe ori, așa că știm exact ce fac. Ne curățăm dinții și ne astupăm cavitățile, printre alte lucruri pe care le facem la dentist. Deci, ce face un ortodont?

Medicii ortodonți și medicii stomatologi abordează de fapt aceleași probleme dentare, dar se diferențiază prin metodele de îngrijire pe care le furnizează. Să aruncăm o privire mai atentă la aceste două cadre medicale și să înțelegem cine ce face și modul în care sunt diferiți.

Dentistul

Pentru a deveni medic dentist, cineva trebuie să termine Facultatea de Medicină Dentară. Medicii stomatologi sunt practic medici specializați în probleme cu dinții și gingiile. Ei se ocupă de cele mai multe ori cu probleme dentare generale, cum ar fi cariile dentare, boli ale gingiilor, tartru și alte asemenea, și încurajează pacienții să practice o bună igienă orală și să revină pentru curățări regulate de două ori pe an.

Ortodontul

Ortodonții sunt stomatologi care au mers mai departe și au mai urmat o specializare de trei ani în ortodonție. Ei se ocupă cu problemele dentare mai serioase, cum ar fi probleme ale alinierii danturii și maxilarului. Cei mai mulți oameni care au vizitat un ortodont au făcut acest lucru deoarece au fost sfătuiți de către dentistul lor că au nevoie de aparat dentar. Ortodonții evaluează probleme de aliniere, fac scanări și măsurători, și găsesc tipul adecvat de aparat pentru a le corecta problemele și a le îndrepta zâmbetul. Medicii ortodonți folosesc echipamente specializate pentru a evalua și a măsura problemele de aliniere cu maxilarul și dinții, și pot recomanda diferite tipuri de tratament, nu doar aparate dentare, cu toate că majoritatea oamenilor la asta se gândesc atunci când aud termenul ‘ortodont’.

Agenda unui ortodont presupune studiul intensiv al maxilarului și a modului în care se mișcă dinții. Ortodonții au de-a face în primul rând cu malocluziile, sau probleme cu mușcătura. Unele din dificultățile pe care le tratează includ:

• Mușcătură adâncă
• Mușcătură inversă
• Dinți înghesuiți
• Spații nedorite între dinți
• Crossbite (o mandibulă prea largă)

Putem să ne gândim la un ortodont ca la un dentist care este specializat în alinierea dinților. Există și alți stomatologi care se specializează într-un număr de alte tipuri de îngrijire orală. Un periodontist de exemplu este un specialist care tratează gingiile și oasele de sub dinți. Periodontiștii tratează gingivita și periodontita.

Rezumatul diferențelor dintre dentiști și ortodontiști:

• Ambii sunt medici specializați în îngrijirea orală, și ambii sunt stomatologi din punct de vedere tehnic.
• Ortodonții finalizează încă trei ani de formare în ortodonție, tratamentul iregularităților dentare.
• Toți ortodonții sunt stomatologi, dar numai 10 la sută din stomatologi sunt ortodonți.
• Medicii stomatologi le recomandă pacienților un ortodont în cazul în care au probleme cu alinierea dinților sau au o anormalitate a mușcăturii.
• Dacă nu suferi de o neregularitate a mușcăturii sau nu ai dinții strâmbi, cel mai probabil nu va trebui sa consulți un medic ortodont.
• Doar ortodontul poate recomanda pacienților aparate dentare sau alte dispozitive dentare.

Clinica Stomalux îl prezintă cu mândrie pe medicul ortodont Bogdan Dragomir.

Impactul subconștient al unui zâmbet strălucitor – sănătate radiantă, fericire, căldură și bunăvoință, câteva din cele mai importante caracteristici ale condiției umane. Dincolo de percepțiile personale și sociale, un zâmbet contagios te face să te simți și să fii perceput ca un învingător. Astfel, acceptarea socială a creat o cerere în continuă creștere pentru dinți mai albi, considerați a fi una dintre cheile unui zâmbet atractiv. Astăzi, dinții mai albi, mai strălucitori, mai drepți, au devenit o normă, și sunt de dorit întrucât mulți îi asociază cu tinerețea și virilitatea.

În continuare, puteți găsi câteva din cele mai frecvente întrebări și răspunsuri legate de albirea dentară.

1. Cât costă albirea dentară?

Prețurile pot varia mult în funcție de situația dumneavoastră individuală și de recomandările profesionale. Cea mai rapidă metodă de albire profesională a dinților va costa în Clinica Stomalux 500 RON, și va fi efectuată în aceeași zi. Alternativa ar fi achiziționarea unui kit de albire la domiciliu de la medicul dentist, estimat la 600 RON. În această situație, tratamentul va dura mai mult și presupune urmărirea cu atenție a câtorva pași simpli. Toate celelalte produse, pot fi găsite la orice farmacie.

2. Cum știu dacă pot să îmi fac o albire?

Cea mai bună opțiune este să faci o vizită cabinetului stomatologic pentru a vedea dacă tratamentul de albire este potrivit pentru tine. Aproape oricine poate beneficia de albirea dinților. Cu toate acestea, iată câteva lucruri de care trebuie să fii conștient, întrucât unii oameni sunt mai predispuși la sensiilitate dentară decât alții:

• Cei care au retracție (recesiune) gingivală generalizată
• Persoanele mai tinere, la care dentina este mai subțire și smalțul mai poros
• Indivizii la care deteriorarea smalțului a dus la expunerea dentinei sensibile; acest lucru se poate întâmpla din cauza uzurii prin măcinare sau de la eroziunea acidă

3. Cât timp vor dura rezultatele?

Albirea dentară nu este întotdeauna o soluție permanentă: efectele se pot diminua o dată cu trecerea timpului. Durata optimă este de la șase luni la doi ani, dar unele studii menționează o perioadă cuprinsă oriunde între șase luni și zece ani. Cu toate că diminuarea efectului este inevitabilă, procesul poate fi încetinit prin a evita alimentele și obiceiurile care duc la pătarea dinților. Unele persoane pot avea nevoie de o re-finisare profesională sau folosind tehnica de albire la domiciliu pentru 1-2 zile, o dată sau de două ori pe an.

4. Este albirea dentară sigură pentru dinții mei?

Da, există multe studii care susțin siguranța generală a tratamentului de albire. Se recomandă măsuri de precauție pentru protejarea smalțului de suprafață, de exemplu prin utilizarea sulfatului de calciu pentru a preveni pierderea de calciu și folosirea fluorurii pentru a contribui la duritatea suprafeței.

5. Care sunt efectele albirii asupra plombelor, fațetelor sau coroanelor dentare?

Nu oricine este un bun candidat pentru albire, în funcție de tratamentele de cosmetizare dentară prin care au trecut anterior. Albirea are un efect foarte redus asupra majorității materialelor de restaurare. Poate reduce rezistența legăturii dintre smalț și compozit, în cazul plombelor de culoarea dintelui, dar pentru o perioadă scurtă. Albirea nu are niciun efect asupra porțelanului sau coroanelor dentare. În cele din urmă, este recomandat să îți lași profesionistul dentar să decidă dacă ar trebui să optezi pentru o albire.

6. Sunt toxici înălbitorii folosiți pentru albirea dinților?

Atât peroxidul de hidrogent cât și ureea, se găsesc în fiecare celulă umană. Cu toate acestea, trebuie amintit că ‘dozajul este cel care poate provoca o problemă’. Preocupările sunt în general valabile numai pentru persoanele care ignore instrucțiunile sau ghidul de folosire și utilizează excesiv înălbitorii timp de mai multe luni sau ani.

7. Cum e cu pasta de dinți: înălbește?

Afirmația că pastele de dinți înălbesc dinții se referă mai ales la capacitatea lor de a ajuta la eliminarea plăcii bacteriene și a petelor extrinseci, sau de suprafață. Pastele de dinți ‘care albesc dinții’ pur și simplu curăță petele de suprafață, dar nu pot schimba culoarea de bază a dinților. Materialele abrazive care sunt adăugate în cantități variate în pasta de dinți, în funcție de marcă, sunt esențiale pentru a ajuta la eliminarea plăcii și sunt de obicei sub formă de silice. Toate pastele de dinți aprobate de Asociația Medicilor Dentiști conțin materiale abrazive ușoare.

Cu atât de mulți stomatologi din care poți alege, de unde știi că ai făcut cea mai bună alegere? Pentru început, ar fi bine să știi că cel mai bun dentist este mai mult axat pe ceea ce trebuie să facă, mai degrabă decât pe ce trebuie să nu facă atunci când lucrează cu un pacient. În caz că te întrebi dacă dentistul tău este sau nu ‘de primă clasă’, ia în considerare aceste 10 lucruri pe care toți stomatologii buni le fac pentru pacienții lor.

1. Ascultă activ

Un medic stomatolog bun vrea să ajute pacienții, dar cei mai buni dentiști își perfecționează abilitățile de ascultare, la fel de mult pe cât își perfecționează și tehnica de lucru. Un mare doctor își face timp pentru a asculta preocupările pacienților, și niciodată nu se grăbește să conceapă un tratament cu care cineva ar putea să se simtă inconfortabil.

2. Educă pacientul

Pentru că nu ai studii de medicină dentară, te bazezi în mod natural pe medical stomatolog să te informeze și să te educe cu privire la sănătatea orală, probleme medicale, obiceiuri bune și opțiuni de tratament de care probabil nu ai cunoștință. Dentistul perfect pentru tine este mereu bucuros să își facă timp pentru a-ți explica opțiunile și să conlucreze cu tine pentru a-ți spori încrederea și zâmbetul.

3. Respectă timpul și resursele pacientului

Aștepți constant în holul sau sala de așeptare, ori plătești pentru tratamente scumpe pe care nu ți le permiți? Acestea sunt două semne că acel cabinet nu respectă timpul sau bugetul clienților. Stomatologii buni sunt la fel de punctuali ca tine și iau în considerare limita de buget atunci când îți sugerează un tratament. Aceasta include schimbarea procedurilor de albire în cabinet, de multe ori subiective, cu sisteme de albire a dinților la domiciliu.

4. Păstrează un cabinet curat

Asociația Medicilor Stomatologi (AMSPPR) sugerează ca pacienții să se asigure că, cabinetul medicului dentist este “curat, îngrijit și ordonat”. Dacă observi lucruri cum ar fi mănuși vechi și instrumente murdare care nu au fost aruncate sau depozitate, medicul stomatolog ar putea cotamina camera de examinare, răspândind germeni și crescând șansele ca tu și familia ta să vă îmbolnăviți.

5. Nu vrea să vândă

Vrei un dentist – nu un agent de vânzări. Stomatologii buni nu vor încerca să te convingă să dai bani pe produse și tratamente de care nu este absolută nevoie și pe care nu le-ai cerut, înainte de o examinare amănunțită.

6. Ajunge să te cunoască

Să te simți doar ca o altă fișă de pe raft, nu numai că îți va oferi o experiență impersonală, dar poate afecta de fapt nivelul și calitatea serviciilor primite. Atunci când medicul stomatolog își face timp să ajungă să te cunoască, el sau ea îți potate oferi opțiuni mai bune de îngrijire, opțiuni care funcționează în funcție de istoricul tău medical.

7. Vrea o relație pe termen lung

Cel mai bun stomatolog investește în a te face un pacient fidel, pe termen lung, ceea ce înseamnă că te va urmări îndeaproape și va ști când e timpul pentru o programare, va aranja proiecții sau radiografii regulate și va face ca tu și familia ta să fiți recunoscuți atunci când vă aflați în cabinet. În cazul în care dentistul tratează înâlnirea voastră ca pe ultima, ar putea fi timpul să cauți pe altcineva.

8. Îi pasă de personal

Medicilor buni nu le pasă numai de pacienți, dar sunt de asemenea la fel de drăguți și atenți cu personalul. Merită să observi modul în care medicul dentist interacționează cu colegii, deoarece îți poți face o idee despre stilul său de conducere și despre starea de spirit a celor care lucrează cu tine.

9. Îți urmărește starea

Anumite proceduri stomatologice pot fi lungi și anevoioase, făcându-te să te simți indispus timp de câteva ore după aceea. Un bun dentist va urmări îndeaproape starea ta și te va contacta după o procedură deosebit de lungă și dificilă, pur și simplu pentru a se asigura că te simți bine și că nu există complicații care să împiedice recuperarea.

10. Te apreciază ca pacient

Nu vrei să te simți doar ca un alt punct de pe lista sau din agenda dentistului. Cei mai buni medici stomatologi au un mod de a-i face pe pacienți să înțeleagă că le pasă de ei, personal. Sunt interesați de viața pacienților, de preocupările lor și a familiei și sunt dornici să devină parte din echipa lor de îngrijire generală.

Alegerea unui dentist nu este o decizie pe care o iei foarte ușor. El sau ea ar trebui să te vadă ca un pacient pe viață, nu doar pentru o dată sau de două ori. Făcând echipă cu cei mai buni profesioniști medicali înseamnă să lucrezi cu oameni care înțeleg preocupările tale și cunosc istoria ta ca pacient. Cel mai bun dentist îți oferă mereu îngrijirea pe care tu și familia ta o meritați.

Când sunteți gravidă, este important să vă mențineți o stare bună de sănătate dentară pe tot parcursul sarcinii. Este de asemenea necesar să vă informați în legătură cu problemele speciale care pot afecta femeile gravide în timpul sarcinii. La clinica stomatologică Stomalux, doctorii noștri au tot felul de pacienți, de la copii mici până la seniori, inclusiv femei însărcinate.

Când să vedeți un dentist în timpul sarcinii

În timpul sarcinii, este foarte important să mențineți o stare bună de îngrijire a sănătății dentare. Cu toate acestea, ar trebui să așteptați până în al doilea trimestru, ideal în jurul lunii a cincea, pentru a face o vizită la dentist pentru o consultație completă. Dacă există o urgență stomatologică, sunați la biroul nostru imediat și explicați situația. Indiferent de luna în care sunteți cu sarcina și chiar dacă i-ați comunicat medicului dentist sau personalului faptul că sunteți gravidă la o vizită anterioară, menționați lucrul acesta la fiecare întâlnire. În timpul primului trimestru, au loc o multitudine de schimbări în corp pe măsură ce are loc dezvoltarea majoră a fătului și de asemenea în cel de-al treilea trimestru, atunci când riscul de naștere prematură poate crește. Modificările hormonale datorate sarcinii pot duce la nevoi speciale de îngrijire. La fiecare întâlnire, medicul dentist se va uita cu mare atenție la dinții și gingiile dumneavoastră pentru a se asigura că nu există probleme care să vă afecteze dinții precum gingivita în timpul sarcinii.

Grețurile de dimineață în timpul sarcinii și sănătatea orală

Răul de dimineață nu este doar un eveniment neplăcut; poate face ravagii asupra sănătății orale. Când vomați din cauza grețurilor de dimineață, acidul gastric care vine o dată cu voma se poate depune pe dinți și gingii. Chiar dacă primul instinct este probabil să apucați periuța și să vă spălați pe dinți, mai bine nu o faceți încă. Acidul gastric înmoaie temporar smalțul iar periajul îl poate deteriora. În schimb, folosiți apă de gură sau clătiți gura cu o lingură de bicarbonat de sodiu dizolvat într-o cană de apă.

Sensibilitatea și sângerarea gingiilor – gingivita în timpul sarcinii

Puțin sânge pe periuța de dinți din când în când nu e nimic de speriat întrucât gingiile dumneavoastră vor deveni mai sensibile în timpul sarcinii. Acest lucru se datorează în primul rând modificărilor hormonale din timpul sarcinii. Dar dacă cantitatea de sânge de pe periuță devine îngrijorătoare sau dacă gingiile devin inflamate sau prea sensibile, faceți o programare la stomatolog pentru a reduce potențialul de a dezvolta o problemă serioasă, cum ar fi gingivita din timpul sarcinii.
Gingivita în timpul sarcinii apare atunci când aveți gingii inflamate, care sângerează, din cauza schimbărilor hormonale care au loc în timpul sarcinii. Creșterea fluxului sanguin face ca gingiile să se umfle, iar la rândul lor acestea devin mai sensibile și iritate. Sunteți probabil în imposibilitatea de a vă opune răspunsului normal al corpului la acumularea bacteriilor, tot din cauza modificărilor hormonale legate de sarcină, ceea vă face mai predispusă la apariția gingivitei în timpul sarcinii. Severitatea crește în cel de-al doilea trimestru.
Dacă nu este controlată, gingivita din timpul sarcinii poate provoca parodontită, o formă mai gravă a problemelor cu gingiile. Acest lucru necesită o atenție specială din cauza riscului crescut de naștere prematură. Așadar este imperativ să ne contactați imediat dacă aveți gingiile umflate sau observați o cantitate de sânge mai mare pe periuța de dinți.

Ce se întâmplă dacă am probleme dentare în timpul sarcinii?

Acum că știți despre potențialele efecte negative ale gingivitei în timpul sarcinii, ar trebui să știți despre alte chestiuni care privesc sănătatea orală din timpul sarcinii. În timp ce sunteți gravidă, după cum am menționat mai sus, cel mai bun moment pentru a vă face o programare la noi pentru o examinare orală completă este în cel de-al doilea trimestru. Ar trebui pe cât posibil să evitați procedurile dentare majore până când nașteți. Dacă aveți probleme care vă supără, este foarte important să veniți cât mai devreme, nu doar pentru sănătatea dentară dar pentru starea generală de sănătate a dumneavoastră și a copilului. Când vizitați clinica noastră în timpul sarcinii, vom lua toate măsurile de precauție pentru a vă proteja pe dumneavoastră și pe copilul dumneavoastră.
Nu ar trebui să vă fie administrat oxid de azot în timpul sarcinii, din cauza potențialului de malformații congenitale. Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) face referire la mai multe studii care au arătat că atunci când s-a administrat oxid de azot femelelor gestante de șobolani în laborator rezultatele au arătat că “expunerea la N2O în timpul gestației poate produce efecte adverse asupra sănătății copilului.”

Cum influențează afecțiunile dentare dezvoltarea copilului

Un copil în dezvoltare poate suferi complicațiile grave ale mamei sale dacă aceasta are o boală de sănătate dentară. Atunci când mama are o boală parodontală, copilul este afectat în așa fel încât poate suferi o scădere în greutate sau chiar naștere prematură. Infecțiile dentare cauzează complicații severe, pot duce chiar și până la moarte. Un abces dentar are o acumulare de infecție care poate fi înghițită și care apoi se poate stabili în jurul organelor majore. Complicațiile grave ale problemelor dentare majore nu provoacă doar complicații pentru sănătatea dentară a dumneavoastră ci acestea pot afecta și copilul în dezvoltare. Atunci când bacteriile se formează în gură, fie datorită gingivitei din timpul sarcinii, unui abces dentar sau orice altă cauză legată de sănătatea dentară, aceste bacterii pot pătrunde în placentă și în fluxul sanguin al copilului și îi pot afecta dezvoltarea. Acesta este modul în care au loc nașterile premature, greutatea mică la naștere și posibilitatea avorturilor spontane atunci când sunt legate de afecțiuni dentare. Dintr-un raport al BabyMed aflăm că “femeile cu afecțiuni gingivale au de opt ori mai multe șanse de a avea o naștere prematură sau un copil cu greutate scăzută la naștere.”

Sănătatea dentară din timpul sarcinii

Când aveți grijă de dinții dumneavoastră în timpul sarcinii, puteți reduce șansele de a întâmpina probleme grave legate de sănătatea orală. Mâncați sănătos și spălați dinții de două ori pe zi. Amintiți-vă să nu vă spălați pe dinți imediat după grețurile de dimineață, din cauza acidului gastric care poate slăbi temporar smalțul dinților. În schimb, clătiți cu apă de gură sau apă cu bicarbonat de sodiu. Amintiți-vă să folosiți ața dentară, dar ușor pentru a evita iritarea gingiilor sensibile. În timp ce doriți să evitați oxidul de azot și procedurile majore în timpul sarcinii, trebuie să vă mențineți cea mai bună stare de sănătate orală, așadar sunați-ne pentru a vă programa la un control amănunțit. Anunțați-ne că sunteți gravidă și dacă nu există probleme grave, vă vom face o programare la unul din doctorii noștri în timpul celui de-al doilea trimestru. Dacă aveți probleme serioase cu dinții sau gingiile, sunați-ne imediat și vă punem în fața dentistului. Amintiți-vă de complicațiile care vă pot afecta pe dumneavoastră și pe copilul în dezvoltare dacă problemele dentare grave nu sunt abordate cât mai din timp.
Doctorii Stomalux și personalul nostru profesionist sunt aici pentru tine pe tot parcursul sarcinii și dincolo de ea. Felicitări!